Un dar neprețuit

    

          Singurătate. Îngrijorare. Oameni care și-au vărsat furia pe tine, prieteni care uită, cozi lungi, termene limită, așteptarea unui răspuns, problemele acelea care parcă au început să te macine și să-ți fure pacea, sănătatea.

Cum ieși din acele zile umbrite?
Ce poți scrie în dreptul tău la sfârșitul zilei?
Victorie sau eșec?
Nemulțumire sau recunoștință?
Teamă sau curaj?

Din păcate, nu mai avem ziua de ieri, pentru a putea schimba ceva.
Nu avem nici soluții pentru problemele de mâine, destul curaj sau resurse pentru nevoile de mâine. Dar le vom avea atunci când va veni ziua de mâine.
Dumnezeu e deja acolo și ne trimite ajutor în clipa în care vom avea nevoie de el.
Crede asta și renunță la îngrijorare.

Tot ce avem este darul zilei de astăzi. Minunată sau îngrozitoare, depinde de tine cum o privești.
Importantă e atitudinea cu care abordezi lucrurile, răspunsul tău în situațiile criză din acea zi.

Dumnezeu tratează cu har zilele tale încărcate de rușine.
El ține de mână pe cel ce se simte singur și-i spune: "Nicidecum n-am să te las,
cu niciun chip nu te voi părăsi". ( Evrei 13:5 )
Celor ce se cred neiubiți, El le cântă cel mai frumos cântec de dragoste.
„Te iubesc cu o iubire veșnică, de aceea îți păstrez bunătatea Mea! ( Ieremia 31:3)

Vindecă inimile frânte și are promisiuni pentru cele pline de îngrijorare.
"Căci Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o nădejde." (Ieremia 29:11)

El poate face ceea ce tu nu poți.
Se gândește la tine chiar și atunci când nimeni nu o face.
Rămâne lângă tine atunci când toți te părăsesc.
Îi pasă de tine. El vine la tine și vrea să te scoată din întunericul în care te afli.
Zilele sunt diferite, circumstanțele se schimbă, dar El rămâne același.

Acordă zilei tale o șansă, indiferent de ceea ce ea îți oferă.
Îmbibă-ți fiecare zi în harul Său.
Numără binecuvântările și lasă recunoștința să-ți ridice privirea de la lucrurile care îți lipsesc.
Bucură-te de lucruri mărunte.
Nu a spus nimeni că este ușor, dar nimic nu este imposibil în mâinile lui Dumnezeu. 

Imagine: Pinterest

Iuliana Rusu

"Nu sunt destul de bună"

 

"Nu sunt destul de bună."
"Nu voi reuși niciodată să fac asta."
"Nu sunt la fel de pricepută, deci mai bine îmi iau gândul. "

Îți par cunoscute aceste minciuni?
Da, așa este. Ele sunt doar MINCIUNI.

Minciuni care îți fură încrederea, îți atacă gândurile și te împiedică să faci lucrurile pentru care ai fost ales.

Charles Spurgeon spunea să ne ferim de noi înșine mai mult decât oricine, căci în noi purtăm cei mai de temut dușmani.

Aș putea spune că nimeni nu a fost mai răutăcios cu mine decât am fost eu însămi cu mine.
Nu cei din jur, ci eu însămi mi-am spus cuvinte care dor. Eu m-am descurajat, eu mi-am pus limite, eu m-am disprețuit.

Am renunțat la o grămadă de lucruri bune comparându-mă cu oameni mai înzestrați decât mine.
M-am ascuns de atâtea ori în spatele replicii "Eu nu sunt destul de bună", atunci când am fost chemată.

"Nu sunt destul de bună" a strigat mereu să o iau la fugă atunci când era nevoie de mine. O, și de câte ori am stat în umbra minciunilor.

"Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi" (Ioan 8.32). 

Adevărul e că Dumnezeu nu mă privește așa cum o fac eu sau ceilalți oameni.
Adevărul e că Dumnezeu a avut suficientă încredere în mine astfel încât să mă aleagă. Și El știe ce lucruri frumoase poate face prin mine dacă aleg să-mi pun încrederea în El și să-L ascult. 

"În toiul nopții, când temerile ne năpădesc ca puricii, cu toții avem crize îngrozitoare și intrăm în panică din cauza sentimentelor de teamă și nevrednicie. Din fire, cădem jalnic în ispita de a scoate ruleta și de a ne măsura cu oameni care par mai înzestrați și unși de Dumnezeu." - Beth Moore

Nu sunt adepta încrederii în sine. Crezând în mine nu a fost niciodată suficient.

Dar eu cred că omul care își pune încrederea în El este așezat pe cea mai puternică temelie.

Înlocuind minciuna cu adevărul, am încetat să mai fiu nesigură de cine sunt eu cu adevărat și de ceea ce pot face cu Dumnezeu alături.

Într-adevăr, avem căderi și multe lupte de purtat. Nu suntem perfecți, o dăm în bară, suntem slabi, nu suntem pricepuți.
Dar cine a spus că trebuie să fim?

Atunci când îți spui că nu ești bună de nimic, când te compari cu ceilalți și îți măsori calitățile și defectele, Dumnezeu îți spune: DESTUL!

El ne spune: 

"Eu sunt Cel ce sunt.
Eu sunt ceea ce simți că nu ai. Eu sunt ceea ce simți că nu ești. Eu sunt Dumnezeul care îți poate umple golurile, Cel care este totul în toți. Așa este, nu ești suficientă, dar Eu îți sunt. Doar cu mine poți face ceea ce nu poți.

Eu folosesc lucrurile slabe ale lumii pentru ale face de rușine pe cele tari.
Eu lucrez în ritmul tău. Eu nu te compar niciodată cu ceilalți. Tu de ce o faci?
Eu te-am ales și tot eu te ajut să reușești. Nu te mai ascunde în spatele minciunilor.
Ești destul de bună pentru că Eu sunt cu tine. Iar dragostea mea acoperă totul. Prezența mea face totul."

Ia-ți câteva minute și încearcă să recunoști minciunile care ți-au furat încrederea de nenumărate ori.
Poate crezi că nu ești o prietenă, o bucătăreasă, o cântăreață sau o muncitoare destul de bună.

E timpul tău.
E timpul să devii un om liber. Și vei reuși asta doar înlocuind minciuna cu adevărul. Și adevărul e că Dumnezeu alege oameni care se cred slabi și incapabili, dar care își pun încrederea în nemăsurata Lui putere. Cu astfel de oameni alege Dumnezeu să lucreze în lume.

Iuliana Rusu

Oameni și oameni

 

Există oameni slabi, dar care se cred puternici.
Există oameni puternici care în loc să lupte, își plâng de milă.
Există oameni care se lasă limitați de circumstanțe și oameni care se cred invincibili.
Există oameni care cred în Dumnezeu și au încredere că toate lucrurile sunt în controlul Său, și oameni care doar se cred "blestemați de Univers."

Sunt oameni și oameni.
Și uneori viața ne mai pune la pământ. Uneori trecem prin situații devastatoare, încercări care ne aduc la limita puterilor noastre omenești sau poate chiar cu mult peste măsură.

Sunt sigură că mulți am avut câte o prăbușire care ne-a marcat. Până și necredincioșii parcă rostesc involuntar "Doamne, salvează-ne!"

Acesta nu este un articol pe gustul generațiilor tinere.
Chiar așa, cine se mai gândește la Dumnezeu în ziua de astăzi?
Dacă faci asta deja te-ai clasat în categoria oamenilor plictisiți de viață, care nu știu să se distreze.
Și totuși, până și cei care "știu să se bucure de viață", ajung la un moment dat să strige: "Doamne, unde ești?"

Tu ce faci atunci când ți se frânge inima? Când ești copleșit de probleme, de lipsuri și griji? Ce faci în situațiile criză din viața ta? De unde găsești putere să continui să lupți? Sau... mai lupți?

Acesta nu este un articol motivațional cu: "tu poți", "crede în tine", "o să treacă și asta". Nu vreau să te mint cu asta. Tu de fapt nu poți nimic, iar să crezi în tine nu-i suficient. Și ce faci dacă nu "o să treacă și asta?" Cum vei putea să continui?

Astăzi vreau să-ți spun ceva mai bun.

Dumnezeu "prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi." ( Efeseni 3:20 )


Recent, am fost și eu prăbușită la pământ.
Și am căutat putere în mâinile mele.
Iată că nu am găsit suficientă nici măcar pentru o oră de luptă. M-am rugat "să treacă și asta." Nu a trecut. Am fost nevoită să lupt. Dar cum? De unde și câtă putere?

Noi suntem doar oameni.... dar El e Dumnezeu.

Iar Dumnezeu care e chiar în noi, nu la kilometri distanță așa cum cred unii, poate face ceva ce eu nu pot singură.
Poate face mai mult decât îmi imaginez eu. El, totul în mine și în toți, este suficient.

El nu doboară muntele uriaș din fața ta ca prin minune, așa cum ceri de cele mai multe ori. Ci pune atâta putere în tine încât să-l urci. Să ajungi pe cel mai înalt vârf. Și eu cred că asta-i o minune și mai mare.
El nu te scoate din probleme de cele mai multe ori, ci îți dă putere să le confrunți și să le rezolvi. Și asta te schimbă ca om.
Tu unde cauți putere în astfel de situații?
Alcoolul niciodată nu a rezolvat problema. Nici ieșirile cu prietenii sau distracțiile care parcă te fac bine pentru o vreme. La un moment dat revii la starea ta, dar cu dependențe și mai distrus ca niciodată.

Nu-i greu de găsit soluția corectă. El îți trimite oameni să te ajute, putere și har. Vine chiar El Însuși la tine.

E timpul să te ridici de pe podeaua umezită. E timpul să lupți în mod corect. Caută-L pe Cel ce îți dă puterea desăvârșită. Și o să poți trece prin locuri prin care nici măcar nu ai crezut vreodată că o să poți.
E timpul să iei atitudine. Dacă nu o faci tu, nimeni nu o să o facă.

Situațiile grele pot să te distrugă. Dar puse în mâna Lui, ele vor deveni mari binecuvântări.
Tu alegi. Eu zic să te gândești bine.
Doar din văi adânci poți scrie cei mai frumoși psalmi. 

Iuliana Rusu

Răscumpărată prin iubire

Eu sunt Magdalena. Am 18 ani și provin dintr-o familie cu 7 copii. Am aproape un an de când L-am cunoscut pe Dumnezeu și de atunci mă bucur de fiecare clipă din viața mea, pentru că acum știu pentru ce trăiesc.
În 2020, în vacanța de vară, pe 15 Iunie am plecat spre Belgia cu gândul să lucrez, să fac bani ca orice alt tânăr. Nu Îl cunoșteam pe Domnul în vremea aceea, nu îmi plăcea viața pe care o trăiau oamenii care umblau cu Dumnezeu. Îmi plăcea viața trăită în lume unde mi se permitea orice, să beau , să fumez, să mă îmbrac cum vreau.. mai pe scurt, să trăiesc cum Domnului nu-i plăcea. Nu vedeam o viață mai satisfăcătoare decât viața pe care o trăiam în momentul acela, anturajul rău în care eram, prietenii mei cu care ieșeam, nu puteam renunța la ei. Nu puteam renunța la viața pe care o aveam, era o viață perfectă pentru mine. Înainte să Îl cunosc pe Dumnezeu cu adevărat aveam o viață frumoasă, distractivă, dar nu eram fericită. Când vedeam fericire în oamenii care umblau cu Dumnezeu, mă întrebam “de ce?” Ei nu ar trebui să fie fericiți, pentru că ei nu pot avea libertatea noastră, a celor din lume. Nu înțelegeam, eu credeam că viața mea ar trebui să fie mai frumoasă decât a lor, dar eu nu aveam ce aveau ei, îmi trebuia acel ceva, și acel ceva era Domnul, Domnul era fericirea, dragostea, bunătatea, pacea.
Dar Domnul a avut un plan cu mine, ca eu să Îl cunosc pe El și să mă apropii de El, să fiu copilul Său. 
În Belgia, Domnul mi-a vorbit foarte mult prin oameni, iar acei oameni mi-au vorbit despre Dumnezeu, mi-au spus despre bunătatea Lui și ce frumoasă e viața cu El, ce mult ne iubește. Mi-au spus cât de importanți suntem noi pentru El, încât El și-a dat singurul Său Fiu să fie răstignit pentru păcatele noastre, ca noi să fim iertați și salvați. Mi-au spus mărturiile  lor, mi s-a părut fascinant și plăcut, m-a făcut și pe mine să încerc lucrul acesta. Am mers la o biserică din Turnhout, am auzit Cuvântul Domnului, dar nu m-a atins nimic, pentru mine tot plictisitor părea, dar Domnul nu a încetat să îmi vorbească, în fiecare zi, în orice clipă, în orice minut, El continua să îmi vorbească și în mine s-a aprins dorința de a-L cunoaște.
Am cerut o Biblie unui coleg de muncă care era pocăit și am început să citesc.
A început să îmi placă, în fiecare duminică mergeam la biserică, am încetat să mai fac lucruri pe care le făceam înainte, am încetat să mai fumez, să beau, să mă machiez și am început să mă îndepărtez de anturajul rău în care intrasem. Am început să fiu pe placul Domnului. În mine se făcuse o schimbare care a început să îmi placă. Abia așteptam să merg în România, să merg la biserică și să îmi predau viața în Mâna Domnului.
Timpul a trecut și am mers în România, am început să merg la biserică, la mine în sat. Pe 22 Noiembrie, mi-am predat viața în Mâna Domnului, am simțit cu adevărat prezența Sa în viața mea.
Domnul mi-a vorbit atât de mult printr-o predică în care m-am regăsit, unde mi-a arătat cât de păcătoasă sunt, dar există iertare și pentru mine.
“Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire. (1 Ioan 1:9)”
În 2021, pe 21 Ianuarie, am cerut botezul. Cu o săptămână înainte de botez eram neliniștită, Satan a încercat să  mă oprească, a început să îmi aducă aminte de greșelile din trecut și să îmi spună cât de păcătoasă sunt și că nu sunt încă pregătită, dar eu știam că am primit iertare de la Domnul, că El mi-a aruncat toate păcatele în marea uitării și că sunt liberă în Hristos. A venit cea mai importantă zi din viața mea, ziua de 6 Iunie, ziua în care cerul întreg S-a bucurat împreună cu mine. Ziua în care am încheiat legământul cu Isus.

Dumnezeu mi-a purtat de grijă mie, El poate lucra și în dreptul tău, să fii o mărturie pentru El oriunde vei merge și vei fi. El așteaptă o inimă sinceră și o inimă disponibilă pentru lucrarea Sa.

Am crezut mereu că Dumnezeu vrea să-mi ia libertatea, pe cei mai buni prieteni sau lucruri care pentru mine erau importante.
Dar atunci când L-am ales, El a acoperit tot ceea ce îmi lipsea.
El mi-a dăruit o viață nouă, una plină de sens, o inimă plină de pace și o moștenire în Paradis. 

Iancu Sara Magdalena 

Unde duc pașii tăi?

"Unde duc pașii tăi?"

"Încotro?"

Primesc multe întrebări de genul în ultima vreme.
De multe ori nu am un răspuns nici pentru mine. Și cred că fiecare a fost, la un moment dat, dezorientat și confuz pe propriul său drum.

Vreau ca pașii mei să fie curați. Să lase urme frumoase în spate. Vreau să aduc zâmbete unei inimi întristate, lumină unui suflet blocat în întuneric.
Nu vreau să mă țin după mulțime. Nu vreau să mă ridic la standardele lumii.

Vreau să fiu plăcută inimii lui Dumnezeu.
Vreau să fiu o soră minunată, o prietenă de încredere, o fiică ascultătoare, o binecuvântare pentru oricine.
Nu știu întotdeauna unde îmi duc pașii, dar vreau ca ei să calce pe urmele lui Hristos. Să fie frumoși în ochii Lui.
Îmi doresc să se îndrepte spre cer.


Și poate că drumul pe care voi merge nu va fi cel mai plăcut pașilor mei. Poate va fi unul plin de obstacole, de gropi adânci, de munți înalți. Poate va fi încețoșat și nu voi reuși să privesc în față.

De aceea, vreau ca pașii mei să fie călăuziți de El. Așa voi ști că merg pe drumul bun.
Și chiar dacă sunt ades dezorientată, aleg să rămân lângă Dumnezeu. El îmi  amintește că direcția mea trebuie să fie cerul.
Aleg să mă încred în El, Cel care face totul din nimic. Cel care îmi trasează propriul drum. Nu cel mai ușor. Dar unul sigur. Și îmi promite că va merge El Însuși cu mine.

Când nu știi unde duc pașii tăi, alege să rămâi lângă Dumnezeu. El deschide drumuri frumoase celor care își pun încrederea deplină în El. 

Iuliana Rusu

Am aflat cine sunt

 

Sunt greu de înțeles. Uneori nici eu nu reușesc să o fac prea bine.

Uneori mă pierd în îngrijorări, temeri de tot felul, dezamăgiri.
Uneori îmi pasă prea mult de părerile celor din jur și mă întristează etichetele primite.

Nu mă văd preferată în ochii celor din jur. Sunt o persoană foarte tăcută la prima vedere, dar dacă rămâi lângă mine îmi vei cunoaște luptele, sufletul, cicatricile.
Mă găsești mereu înconjurată de cărți bune și de prieteni care mă iubesc exact așa imperfectă cum sunt.

Nu sunt cea mai bună prietenă și nici cea mai bună ascultătoare. O dau mereu în bară și-i dezamăgesc pe ceilalți.
Uneori gura mi-o ia înainte și rostește cuvinte dure, jignitoare.

Sunt doar o ființă  imperfectă ce luptă să fie cea mai bună versiune a sa.

Am încercat mereu să-i mulțumesc pe toți. Să se simtă bine lângă mine. Dar am învățat că oamenii mereu vor avea nemulțumiri, indiferent de eforturi.
Dar nu sunt ceea ce spun ceilalți despre mine. Nu sunt nici măcar ceea ce spun eu despre mine.

Sunt ceea ce crede Dumnezeu. Pentru că doar un Creator își cunoaște cu adevărat creația mâinilor Sale.

"Domnul nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbește ochii, dar Domnul Se uită la inimă."- 1 Samuel 16:7

Uneori mai uit cine sunt. Dar mă regăsesc mereu în ochii Lui, cei care mă privesc cu atâta iubire cum nu ar merita nimeni niciodată. El îmi spune că sunt Preaiubită.
Sunt plină de goluri și neajunsuri, dar harul acoperă totul, indiferent de cum mă măsoară alte mâini.

Mă regăsesc în ochii celor care au rămas lângă mine, chiar dacă le-am dat nenumărate motive să plece.
În ochii celor care mă prețuiesc tocmai pentru lucrurile din mine pe care eu le văd "urâte".

"Crucea este semnul a cine sunt, al identității mele actuale și reale. Poate că toți cei cu inima frântă nu ar trebui să încerce să aibă o părere mai bună despre ei înșiși, ci să creadă mai mult ce spune Domnul Isus despre ei. Valoarea ta nu este definită de realizările tale. Valoarea ta este definită de Cel ce a spus: "S-a sfârșit!" și care a împlinit tot."- Ann Voskamp

Pentru cei care sunteți nesiguri de identitatea voastră, de ceea ce sunteți... alergați mereu la cruce, acolo unde Hristos răscumpără totul. Nu sunteți niciodată singuri. 

Iuliana Rusu

Există un har...

 Există un har care-mi îmbrățișează inima frântă și confuză.

Există un har ascuns în zilele fără nori, când soarele își ascunde fața, iar eu vreau să renunț.
Există un har care mă ridică din pat dimineața și-mi înalță gândul spre cer.
Există un har care mă ține în picioare chiar și-n cele mai aprige furtuni.
Există un har care mă ține când totul în jur se prăbușește, șoptindu-mi blând că toate lucrurile vor fi noi.
Există un har dincolo de păreri, de îndoieli, de teamă. Un har ce-mi dă avânt.
Există un har care se face desăvârșit în mine, în cele mai mari slăbiciuni.
Există un har. Și-mi este scut puternic.
"Aici ești în siguranță. Fii fără teamă."
Există un har și acest har mă conduce către o dragoste sfântă ce va rămâne dincolo de moarte, de păcat.
Există un har și acest har mă face un om liber, lipsit de prejudecăți și resentimente.
Există un har care-mi spală răni murdare, gânduri deșarte, vorbe goale, fapte rușinoase.
Există un har care-mi vindecă rănile.
Există un har. Și acest har îmi schimbă numele în "Preaiubito".
Există un har ce-mi ridică mâini curate spre cer.

Există un har ce acoperă tot ceea ce lipsește.
Doamne, dă-mi ochi să văd harul.

Iuliana Rusu