Se întâmplă ca uneori să trec prin fel și fel de stări.
Se întâmplă să îmi las inamicul să îmi atace inima.
Se întâmplă să mai uit cine sunt.
Se întâmplă să mă consider uneori doar o oală spartă și fără de folos.
Uneori, reușesc să îndepărtez pe toată lumea de lângă mine. Și fără voia mea.
Se întâmplă să nu fiu fata Proverbe 31.
Se întâmplă să fiu mereu o imperfectă.
Și imperfecțiunea asta îmi mai trage câte o palmă peste față. Și îmi amintește că sunt om. Îmi amintește că eșecul e doar o oportunitate din care să învăț ceva nou.
Poate sună ciudat. Dar imperfecțiunea aceasta mă face să mă apropii de cer. Și să mi-l doresc din ce în ce mai mult. Pentru că de fiecare dată când o dau în bară cad. Cad pe genunchi. Și îmi aduc aminte că fără intervenția Lui nimic nu sunt. Și nimic nu pot.
Și când ajung să mă disprețuiesc, El îmi aduce aminte că sunt o creație valoroasă.
Și prin minunatele Lui promisiuni îmi aduce aminte că mă va ajuta. Mereu. Și că eu trebuie să mă înrădăcinez, indiferent de circumstanțe, în dragostea și iertarea Sa.
El, doar El e speranța ce mă leagă de viață, de cer. Cel care îmi dă energie, putere, înțelegere deplină.
Sunt un vas în mâna Olarului. Și până când voi fi gata, am nevoie de modelare. Modelare continuă. Iar această modelare îmi dă un sens, îmi dă o formă.
Am ajuns la cunoștința că tot ce face Dumnezeu dăinuie în veci, și la ceea ce face El nu mai este nimic de adăugat și nimic de scăzut. - Eclesiastul 3:14
Nimic de adăugat, nimic de scăzut.
Fără griji, fără gânduri de tot felul. Lasă totul așa. Lasă-L să te modeleze și acceptă asta. Acceptă că nu ești tu Dumnezeu. Acceptă că ești doar țărână trecătoare, dar ai lângă tine un Meșter iscusit.
Și dacă se întâmplă să cazi, adu-ţi aminte că încă mai e har. Și că ai lângă tine pe Cineva credincios, ce nu își uită promisiunile.
Adu-ți aminte că ești un vas preaiubit. Ce prinde viață doar în mâna Olarului.
{Iuliana Rusu}
