Fericire, unde ești?

Se spune că fericirea este un cristal...
Un cristal pe care îl ascundem în inimile noastre înnegrite de păcat și ură, înnegrite de egoism și răutate. Acest cristal este un dar primit de Sus a cărui strălucire este atât de copleșitoare și atât de măreață...

Și totuși, această strălucire este blocată în negura inimii noastre. Ne este atât de greu să ne bucurăm de cele mai mici lucruri din viața noastră. Vrem lucruri mari, vrem avere, faimă, sute de prieteni, mașini și uităm că, de fapt, chiar și noi, oamenii, suntem atât de mici, de neînsemnați și Marele Maestru se bucură enorm atunci când noi alegem să Îi dăm atenția noastră. Uităm că Singurul care avea puterea să ne pedepsească pentru eternitate a ales să moară pentru niște ființe atât de mici și rele.

Atunci când vom înțelege Marele Sacrificiu vom reuși să ne bucurăm de fiecare lucru ce ne înconjoară și doar atunci ne vom găsi fericirea în El. 

Am învățat că o inimă veselă este cea care deși a fost rănită și dezamăgită, ea a prins curaj în mâinile lui Hristos. O inimă veselă este inima dăruirii, a iubirii, a jertfei. O inimă veselă se ancorează în promisiunile Creatorului.
Am învățat că o inimă veselă cunoaște întristarea, dar nu-i face loc de poposire.

Fericirea s-a născut în iesle și a luat contur pe cruce. 

Vreau să îți iei un moment să te gândești... Când a fost ultima dată când te-ai bucurat de un zâmbet? Când a fost ultima dată când te-ai bucurat de o frunză, de o floare? Când a fost ultima dată când te-ai bucurat că ai o mamă și un tată ? Când a fost ultima dată când ți-ai dat seama că viața este formată din lucruri mici? 

Știu.... Este atât de greu să fii fericit în societatea în care trăim. Este greu, dar merită!.... Merită să fii fericit atunci când lumea pare că merge din rău în mai rău și toate merg în jos. Merită să fii fericit pentru El!!!

Tabita Cozma & Iuliana Rusu

Inimă, ești jertfitoare?

Azi nu a fost o zi cu soare.
Mă strâng într-un colț al camerei și parcă aș vrea să stau veșnic acolo.
Apoi vin gânduri.

Cum poți să ai o inimă care iubește în atâtea dezamăgiri? Cum poți să te jertfeşti dacă nu ai iubire?


Privesc la inima mea.
Acolo, în adâncul ei văd răni, dezamăgiri.
Am iertat de fiecare dată, dar uite că dezamăgirea rămâne. Și cu fiecare dezamăgire se ridică câte un zid care îmi întunecă inima.
Iubirea rămâne acolo, dar e prizonieră.

Oameni. De acolo vine dezamăgirea.
Oameni care vin și pleacă. Oameni care vin și rămân.
Oameni care te rănesc și oameni care sunt acolo să te ridice.
Simplu. E în firea umană să greșim, să dezamăgim, să rănim. Dar mai important. Acolo unde omul te lovește, Dumnezeu vine și vindecă.


Știu că prin jertfire inima devine mai puternică, devine biruitoare.
Dar jertfa e însoțită de valori precum iertarea, iubirea, curajul, perseverența. 

Am învățat că într-o inimă a jertfei, nu este niciodată loc pentru dezamăgire. Ea își va face mereu drum spre tine, dar prin Hristos îi poți arăta calea înapoi.


Mă uit la iesle, la Pruncul Isus.
Născut pentru a mântui, prin jertfă.
Focalizez. Văd jertfa supremă.
Isus, venit în lume pentru inimi rătăcite, zdrobite, înghețate, pentru suflete cuprinse de frică. El prin jertfă ne-a adus împăcare cu cerul. El a venit și a rămas.
Mă uit la iesle și înțeleg că nu există jertfă fără iubire.
O, dar ce iubire. E iubirea care poate să dărâme zidul întunecat al inimii. E iubirea care te eliberează.


Mă rog pentru acest Crăciun. Și vreau să fie exact ca primul, simplu.
Nu vreau luminiţe sau cadouri. Vreau o inimă a jertfei, una a dăruirii.  Vreau o inimă biruitoare.

Iuliana Rusu

Trăind clipa prezentului

-''Să nu-mi ratez prezentul gândindu-mă prea mult la viitor.''
-''Să trăiesc pentru azi. Să iubesc azi, să iert azi, să am o inimă jertfitoare azi.''
-''Să îmi folosesc timpul mai mult pentru zidirea mea.''
''A, da! Și îngrijorarea... Ah, de mi-ar da pace.''
Gânduri, dorințe, rugăciuni...

E dimineață. Rămân în pat, dar deschid Biblia.
Isaia 41:10
''Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare , căci Eu sunt Dumnezeul tău, Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.''
Mă ancorez în această promisiune ce mă liniștește încă din zorii zilei.
Mă ridic pregătită pentru noile provocări de peste zi. Sau cel puțin speram să fiu așa.

Un susur blând...o șoaptă caldă, ce îmi încălzește sufletul.
''Și azi sunt cu tine, Iuliana. Ești la adăpost sigur, chiar sub aripa Mea.''

''-Nu a fost așa rău astăzi. Chiar m-am îngrijorat degeaba!''
Oh, chiar am făcut-o. Și nu doar o dată. Mă gândesc la viitor, la mâine, la ce va fi. Oare voi reuși? Oare voi avea biruință? Și eu unde am rămas? Pierdută printre gânduri și uitând să mai trăiesc pentru azi, dorindu-mi un mâine mai bun.


Și dorindu-mi un mâine mai bun, pierd bucuria și binecuvântarea prezentului. Mă pierd pe mine în îngrijorări.
Dar șoapta caldă îmi amintește. Îmi amintește că eu am fost creată pentru ziua de azi, că acel mâine nu este al meu. Îmi amintește că eu sunt destul de puternică pentru ziua de azi.

Mâine nu știu ce va fi. Dar de ce să îmi pierd timpul gândindu-mă la mâine, când azi pot fi o binecuvântare, când azi pot oferi un zâmbet cald, când azi pot încuraja, când azi pot să am un suflet jertfitor.
Oh, dar câte pot și poți face astăzi.

Trăind pentru azi pleacă și îngrijorarea. Dar nu pleacă chiar de la sine. Trebuie să i-o dăruiești Lui. Știu că nu e un dar prea plăcut, dar dacă nu I-o dăruiești nu poți trăi pentru azi.

Doamne, știu că am avut destule dorințe greșite. Și am lăsat îngrijorarea să îmi fure clipa prezentului. Te rog, ajută-mă să trăiesc gândindu-mă la astăzi, chiar aici, unde Tu m-ai așezat. Și nu în altă parte, ci aici, ajută-mă să fiu o rază de lumină. O rază care să străpungă orice unghi al întunericului de afară.

Iuliana Rusu