''Încredințează-ți soarta în mâna Domnului, Încrede-te în El, și El va lucra.''- Psalmul 37:5
Am scris multe articole cu ajutorul Domnului, dar parcă acesta mi se pare cel mai greu. Poate pentru că nu am vorbit cu multe persoane despre asta. Mă rog ca Dumnezeu să îți dea răbdare și să sper să nu te plictisesc. Aceasta e povestea mea:
Eu sunt Iuliana. Am 16 ani și provin dintr-o familie care încă nu s-a întâlnit cu Domnul.
Am aproape un an de când L-am cunoscut pe Dumnezeu și de atunci mă bucur de fiecare clipă din viața mea, pentru că acum știu pentru ce trăiesc.
Viața mea nu a fost una ușoară.... De mic copil am reușit să simt gustul suferinței, a necazului.
Totul a început atunci când tatăl meu a devenit robul alcoolului. De la un pahar s-a ajuns la două, trei și tot așa. Aveam doar 5-6 ani când am devenit martora bătăilor din familia mea. Eram o fetiță foarte neajutorată și inocentă, dar destul de capabilă să îmi pot da seama de ceea ce se întâmpla în jurul meu. Priveam zilnic cum tata o lovea pe mama și nu puteam să fac nimic.
Parcă și acum, când închid ochii, îmi vin în minte toate acele imagini de groază. Acele momente de chin când, adeseori, dormeam afară pentru că era mai liniște. Era pace.
Nu îl cunoșteam pe Dumnezeu, dar trăiam cu speranța că mâine va fi mai bine, că mâine voi dormi acasă și voi primi iubire.
Satan era la lucru. A lucrat în tata prin intermediul alcoolului, astfel încât nu o dată a încercat să ne ia viața.
După câțiva ani de chin, mama m-a luat pe mine și pe surorile mele și acum locuim la tatăl ei - bunicul nostru. Se pare că primisem un cămin stabil și puteam să dorm liniștită, fără teama că în miez de noapte aș putea să dorm iar afară sau că o pot auzi pe mama cum suferă de durerea cruntelor lovituri.
Am terminat aici școala generală, iar cum bunicul meu e creștin ne lua și pe noi la biserică. Am învățat despre Dumnezeu de la o vârstă destul de fragedă, dar nu eram chiar așa de pasionată să fiu prezentă mereu la adunare. Mergeam rar sau uneori deloc.
Timpul a trecut și am ajuns la liceu. M-am maturizat și am început încetul cu încetul să îmi dau seama de multe lucruri.
M-am integrat printre tinerii de la biserică, fiind primită cu dragoste. Am început să fiu prezentă la fiecare întâlnire de-a lor și eram atrasă din ce în ce mai mult. Dar parcă ceva îmi lipsea. Priveam spre ei și apoi spre mine și vedeam o diferență. Ei aveau ceva ce eu nu aveam. Ei cântau cu atâta pasiune încât îmi doream ca într-o zi să pot cânta și eu așa. Ei aveau pace în suflet. Ei Îl aveau pe Dumnezeu.
Am fost în diverse tabere creștine și am învățat să mă rog și să citesc Biblia. Îmi plăcea să fiu în prezența creștinilor pentru că ei erau plini de dragoste, darnici și plini de pasiune pentru Hristos. Ceea ce în alte biserici de alt cult nu vedeam așa ceva. Poate că și acest lucru m-a atras mai mult să vin la biserică.
După ce am reușit să termin de citit Noul Testament al Scripturii (eram prin clasa a 9 a) am venit la biserică și Domnul mi-a vorbit printr-o predică. Atunci m-am văzut pe mine, o păcătoasă, plină de lucruri urâte și cu mâinile murdare înaintea unui Împărat sfânt, care și-a dat Fiul să moară pentru mine.
Iubirea de tată? Ei bine, cu durere în suflet, vă mărturisesc că nu am simțit-o niciodată până atunci. Și în ziua când L-am ales pe Isus ca Domn în viața mea m-am simțit eliberată. Am găsit pacea pe care o căutam de atâta timp. Am găsit soluția problemelor mele. Dumnezeu mi-a schimbat viața, mi-a luat păcatul cumplit ce apăsa ca o povară asupra mea și l-a aruncat în marea uitării. De atunci, Dumnezeu lucrează atât de minunat în mine și mă bucur de prezența Lui. Dumnezeu? Dumnezeu mi-a adus salvarea! El mi-a vindecat rănile cumplite, care parcă și azi mai dor.
Dacă până atunci simțeam doar ură pentru tatăl meu, acum simt doar iubire. Fără El, nu aș fi reușit să îl iert . Dar atunci când m-am întâlnit cu Isus la cruce am primit iertare și El mi-a dat putere să o răspândesc celor din jurul meu.
Dumnezeu mi-e adevăratul Tată care m-a iubit dinainte să mă fi născut. El m-a luat în familia Lui și revarsă zilnic binecuvântări asupra mea.
La cruce...acolo mi-a fost dovedită adevărata iubire. Acolo mi-am întâlnit Tatăl adevărat. Un Tată măreț, glorios... ce m-a răscumpărat cu sânge. M-a luat din mâinile lui Satan și mă poartă pe brațul Său.
Nu spun că acum totul e bine și că trăiesc ca în paradis, dar acum am pe Cineva care atunci când plâng îmi șterge lacrimile. Când inima suspină, El mi-o mângâie. Acum nu mai sunt singură pe drum, acum am un Tată.
Suflete drag, dacă încă nu L-ai chemat pe Dumnezeu în viața ta și dacă încă nu L-ai acceptat pe Fiul Său ca Mântuitorul tău personal, atunci nu mai zăbovi! Fugi departe de lumea aceasta, căci ea nu are ce să îți ofere, decât plăceri de o clipă, trecătoare. Vino la El. Căci doar acolo e bine.
Poate nu mulți mă înțeleg, dar vreau să îți spun un singur lucru: Lumea aceasta e plină de păcat, deșertăciune... Dacă trăiești ca ea, vei ajunge în focul iadului. Eu vin din ea și știu cum e. Și dacă am venit la Domnul înseamnă că acolo, în lume, nu e bine, dragul meu. Împacă-te cu Dumnezeu. Alege viața!
Poate vei fi criticat de cei din jurul tău, dar veșnicia nu o vei trăi cu ei, dragul meu. Dacă Îl ai pe El, vei vedea că nu ai nevoie de nimic altceva. El îți este de ajuns!
Poate că tu nu ai avut aceleași suferințe ca ale mele, poate tu ai o familie minunată, dar ce rost au toate acestea dacă nu Îl ai pe Hristos? Poate prezentul tău e grozav așa cum e, dar viitorul? În mâinile cui Îl lași?
Primește-L pe El cât încă mai e timp!
Imagine: Pinterest
« Iuliana Rusu »
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu