În mijlocul furtunii

''Domnul este lângă toți cei ce-L cheamă, lângă cei ce-L cheamă cu toată inima.''- Psalmul 145:18

Vine seara, te așezi în pat și parcă ceva nu îți dă pace. Ești neliniștit/-ă și simți cum gândurile și necazurile dau năvală peste tine.
Parcă nu mai ai puteri, parcă credința ta e tot mai slabă și simți cum te stingi în tăcere.

Și pacea? Și nădejdea? Unde sunt? Unde sunt acele momente când stăteai cu bucurie înaintea Lui?
Parcă a dispărut și fericirea, și pacea și nu înțelegi de ce.

Nu știu dacă și tu te-ai simțit cândva, pe marginea prăpastiei, la fel ca mine, nu știu ce lupte ai dus, dar sper din toată inima să nu fi renunțat.

Cui crezi că îi plac suferințele? Pe toți ne întristează boala, necazul. Și parcă în cele mai dureroase momente din viață, ne este tot mai greu să nădăjduim.

Nu am mai scris de ceva vreme aici... M-am lăsat răpusă de încercare și simțeam cum mi se stinge puterea în fiecare zi. Satan mă împresura cu tot felul de gânduri și întrebări ce nu îi plăceau Domnului. Mă făcea să cred că nu am destulă putere ca să pot continua. Că nu mai are rost să lupt.
Și când am început să îmi iau privirea de la El și să o îndrept către valurile furioase, eram gata să mă scufund. Dar Mâna Lui m-a tras la timp. El a fost cu mine mereu. Și aștepta ca eu să Îl chem. Și când L-am strigat, El era deja lângă mine. Eu eram cea care s-a îndepărtat. Dar El m-a așteptat.
Și asta face și cu tine. Strigă-L în orice împrejurare, dragul meu.
   
Dacă am învățat ceva din această experiență?  Cu siguranță. Am înțeles că în orice încercare, El vrea să mă prelucreze, să mă învețe, să mă întărească. Și tot ce primesc de la El, bucurie sau necaz, e spre binele meu.
Cu toții ne dorim să fim neclintiţi când vine furtuna. Dar se întâmplă să te clatini, să obosești sau să cazi. Important e dacă ai învățat din acea greșeală.

Părăsește Dumnezeu oamenii?
Nu. Ci oamenii sunt cei care se îndepărtează de Dumnezeu. 

Poate te întrebi de ce îmi pun greșelile pe tavă. Ei bine,  vreau să folosești asta ca o mică atenționare. Să nu îl lași pe Satan să te descurajeze. Și să înțelegi că dacă nu veghezi, te poți scufunda.

Îmi doresc să îți păstrezi credința vie. Și chiar dacă simți că ești înconjurat și nu știi încotro s-apuci, strigă către El. Privește doar la El și vei ieși biruitor.
Și nu uita că Domnul dă omului cât poate duce. Iar dacă ție ți-a dat acea povară/suferință, fii sigur că ți-a dat și putere să o poți duce.


Ca să ajungem într-o zi cu El, în slavă, avem nevoie de șlefuire. Și uneori, șlefuirea aceasta e dureroasă. Dar e pentru folosul nostru.
El te vrea aur curat. El te vrea mai curat ca diamantul! Deci lasă-te prelucrat, suflete. Și nu uita promisiunile Lui!  Privirea sus, la cer, ostaș puternic!

Imagine: Pinterest
                                                    { Iuliana Rusu }