Greșesc...

Nu sunt perfectă. Nu pot și nici nu îmi doresc să fiu. Dar am încercat? Da. Am vrut să fie totul așa cum îmi plănuiesc, să îi mulțumesc pe toți și să nu dau greș niciodată.
Ei bine, se pare că am dat-o în bară de la prima lovitură. Și mi-am dat seama că tot ce contează e inima mea înaintea Lui. Și El nu îmi vrea inima pe bucăți, El o vrea pe toată.

E firesc să greșești. Suntem oameni, nu divinităţi. Eu, de exemplu, sunt pe primul loc în lista persoanelor care se îngrijorează. Îmi fac griji în orice împrejurare. Uneori, nu sunt deloc cum ar trebui să fie un copil de Dumnezeu. Da, uneori nu se vede deloc cer în mine. Mi-am pierdut chiar și puterea de a lupta și îmi spuneam că nu sunt bună de nimic. Am plâns. Am plâns. Și iar am plâns. Și o voi mai face. Așa mă liniștesc eu. Plâng. Pentru că lacrimile mele sunt numărate de Cel ce ascultă inimile. El numără lacrimile și le strânge în burduf.

Cu ceva timp în urmă, eram foarte apăsată și neliniștită. Și am zis: -''Doamne, sunt doar un copil. Oare am eu putere să duc așa poveri? Oare pot să fac asta? Deja am dat greș. Deja Ți-am uitat promisiunile. Sunt așa de pământ.''
Și Domnul mi-a răspuns: -''Continuă, fiica mea dragă. Nu te lăsa. Mai ai foarte puțin. Eu te-am ales dintre spini. Eu te-am pus pe stâncă. Și atunci când ți-am dat această încercare, ți-am dat și putere. Și Ți-am promis că dacă te încrezi în Mine, vei reuși. Eu sunt lângă tine.  Nu îți dau drumul. Îndrăznește!''



Cândva... Hristos a murit și pentru mine. A plătit în locul meu. El a suferit, a fost umilit și batjocorit pentru păcatele întregii omeniri. El a murit atunci, ca azi să îmi poată spună: ''Ești iertată!''
Greșesc, dar de fiecare dată învăț câte ceva. Greșesc, dar de fiecare dată îmi răstignesc greșeala. 
Greșesc, dar de fiecare dată alerg la cruce. Acolo unde sângele Lui mă poate face curată.
Nu reușesc întotdeauna să rămân în picioare. Dar în inima mea e mereu dorința de a vrea mai mult. Mai multă nădejde, mai multă credință, mai multă putere de luptă, mai multă răbdare. Și știu că sunt iubită, indiferent de circumstanțe. Sunt iubită de cer. Și asta îmi e de-ajuns. Știind că Cineva acolo sus mă iubește așa cum sunt și mă vrea pe placul Lui, atunci nu îmi rămâne decât să lupt. Și de fiecare dată când dau greș, mă rog. Mă rog ca să pot învăța și să pot continua.

Poate uneori e mai ușor să vedem greșelile altora. E mai ușor să le dăm lor sfaturi, nu nouă. Dar știți de ce? Pentru că atunci când bați cuie în cel de lângă tine, îl doare pe el nu pe tine. Și ne este ușor să dăm sfaturi, poate uneori să judecăm fără să știm ce simte celălalt.
De fiecare dată când dai greș, uită-te la tine. Și la fiecare greșeală bate un cui. Știu că te va durea. Nu e ușor deloc, dar dacă vrei să fii pe placul Creatorului, trebuie să fii fără pată.

Îmi doresc ca sufletul tău să fie plin de nădejde. Și nu te întrista. Hristos a fost străpuns și pentru păcatele tale. Deci, aleargă la cruce! Să nu îți fie teamă. Luptă cu încredere. Luptă gândindu-te că deja ai ieșit biruitor. Și nu uita, Dumnezeu a făcut deja primul pas către tine. Înaintează, suflet drag!
{Iuliana Rusu}

Atenția contează

''Astăzi am primit provocarea să dăruiesc o floare unei bătrâne. Simplu, nu-i așa?
Mi-am făcut curaj și L-am rugat pe Domnul să mă însoțească.

M-am gândit că ar fi bine să îi fac o vizită unei bătrâne din apropiere, ce nu a primit chiar atât de multă atenție din partea mea. Doar un salut din drum.

Atât de multă bucurie pe chipul unui vârstnic nu am văzut vreodată.
M-a primit cu îmbrățișări calde și mi-a împărtășit câteva din experiențele ei cu Dumnezeu. Mi-a spus că din ziua când a rămas singură a învățat ce înseamnă rugăciunea neîncetată. Ce minunat, nu? Să te trezești și să adormi cu Dumnezeu în gând și în suflet.

A dorit să îi citesc și câteva din poeziile ei. Minunate. Pe fiecare pagină a agendei erau așternute sentimente, gânduri și lacrimi sincere de dor după Domnul slavei. M-am uitat la ea și cânta cu atâta pasiune.

Această femeie m-a învățat că bătrânețea cu Dumnezeu e minunată. Și atunci când Îl ai pe El, nimic nu te doboară. Da, o femeie trecută prin multe necazuri, încercări, cu mulți ani de pocăinţă în spate nu era plictisită. Inima ei era ca un izvor de iubire ce se revarsă din Hristos. 
Tristețe? Nicidecum. Ea radia de fericire și era gata pentru Marea Întâlnire cu Creatorul ei.

Astăzi am învățat că atenția pentru cei din jur contează. Am învățat să nu țin doar pentru mine iubirea de la Hristos, ci să o împărtășesc cu cei din jurul meu.
M-am gândit...Oare cine își mai face timp să vorbească cu un bătrân?
 Avem lângă noi oameni minunați. Oare știm să îi prețuim?  Mai avem timp să ne îndreptăm atenția asupra lor?

Domnul meu să te ajute să fii diferit, să pui viață în anii tăi. Și să nu uiți, că cineva, acolo în odăiţa ei/lui se roagă pentru tine. Stă pe genunchi ore în șir, se roagă și plânge pentru sufletul și viitorul tău.
Rugăciunea ei/lui de azi e biruința ta de mâine. Nu uita să mulţumeşti! ''

{Iuliana Rusu}