E liniște-n suflet

Și stând acasă, ți-e dor de normal. Ți-e dor să stai în soare ore în șir, ți-e dor de zâmbete, de o mână strânsă cu căldură. Sau poate ți-e dor de imbratisarile calde ale celor dragi, de care trebuie să stai departe.

Dar pandemia ne-a dat timp. Că tot ne plângeam că nu avem destul. Că făceam rugăciuni pe fugă, abia la finalul zilei, că eram așa de obosiți să mai citim ceva. Și alergam ca niște robotei doar pentru noi, pierzând valori.

Acum avem timp. Zic eu mai mult decât suficient.
Aveam și înainte, dar ochii nu vedeau asta.

E liniște pe străzile odată aglomerate de trecători. Nu mai e îmbulzeală la cumpărături.
Nu se mai luptă nimeni pe reduceri calde.
Acum sunt doar eu. Acum ești doar tu.

Și e liniște. Lumea zbuciumată oare s-a mai liniștit?
E liniște și-n mine. Dar inima mi-e departe. Acolo unde am simțit iubirea supremă. La cruce. Acolo unde am renăscut. Din fărâme.

Știu că păcatul meu a durut mai tare decât coasta Lui străpunsă de suliță. Știu că eu am fost povara grea. Știu că El putea să Se coboare de pe lemnul groaznic, dar dragostea Sa desăvârșită pentru noi, pentru mine, L-a ținut acolo, atârnat.
El a mers până la capăt.

Și tresaltă inima. Căci a înviat. Și s-a făcut lumină. Lumină veșnică în suflet.

Ce dovadă de iubire!
Și m-am regăsit. Tot la cruce. Am înțeles că prețul meu a fost mare.

Răscumpărată cu sânge. Sânge care m-a spălat de tot ce-i rău, de păcate.

Și mi se scaldă sufletul în lacrimi de bucurie. Că am spus DA la cruce.
Cea mai mare realizare umană. Ca inima ta să aparțină cerului. Și ca Isus Hristos să fie Domnul ei.

Afară nu e bine. Nu e siguranță. Dar în suflet e pace. E bucurie, e iubire, e recunoștință.

Nu aștepta urări de bine. Nu te întrista de ce-i afară. Adăpostește-te. Și în adăpostul tău, pleacă-ți genunchii și lasă ca inima ta să primească adevărata lumină.
Du-te la cruce. Și spune DA unei iubiri divine.

Cerul te iubește. Înțelegi ce preț ai tu în ochii Salvatorului?
Nu lăsa păcatul să te priveze de El. Du-l la cruce, spune DA, apoi lasă iubirea să te transforme.

Pandemia ne-a dat timp. Hai să ieșim din ea ca niște lumini sfinte.

Și trăiește. Dar nu pentru tine, ci pentru cer!

Isus Hristos a murit pentru mine, eu de ce să nu trăiesc pentru El, murind față de păcat?

Iuliana Rusu