Azi vreau să vorbesc cu tine. Știu că tu duci multe lupte. Și nimeni nu știe. Acolo în micul tău rezervor acumulezi multe lacrimi neînțelese uneori nici de tine. Știu că uneori durerea vrea să mi te scoată din piept. Știu că uneori ești obosită.
Dragă inimă, dă-ţi voie să te vindeci. Lasă rănile să se cicatrizeze în mâna Lui. Semnele nu te fac mai puțin prețioasă. Ele sunt dovezi că prin toate câte ai trecut astăzi ești aici, tot mai puternică, mai blândă și mai răbdătoare.
Dragă inimă, nu uita. Când viața mă pune pe genunchi, tu te înalți tot mai sus, cu o sete profundă de cer.
Să știi că nu ești singura care duce o luptă. Poate ale tale sunt doar picături de ploaie.
Dă-ți voie să simți. Lasă durerea să existe. Să nu-ți fie frică. Ea îți face bine, te ridică din propria cenușă. Și te modelează frumos.
Nu mă lăsa convinsă de prima impresie. Nu mă lăsa să pun etichete. Dă-mi ochi să văd prin tine sufletul celui din fața mea. Să-i văd tristețea din ochi și să-i șoptesc ceva frumos. Ajută-mă să văd dincolo de aparențe. Să-i văd inima rănită. Nu ca să o vindec eu. Nici pe tine nu te pot ajuta. Ci să o conduc la Cel care o așteaptă.
Nu te ascunde după ziduri. Dă-ți voie să fii și să lași lucruri frumoase să vibreze în tine. Nu te depărta de restul. Lasă-te purtată de Tatăl acolo unde trebuie să duci miros de cer. Și să lași fărâme de speranță din tine, tu cea care nu renunți niciodată.
Dragă inimă, fii bună, căci fiecare duce o luptă de care tu nu știi.
Iuliana Rusu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu