Cuvinte

 

Mi-au plăcut mereu încurajările. Să le scriu, să le citesc, să le primesc... ele sunt ca un pahar de apă rece într-o zi toridă.

Și cui nu-i plac cuvintele de încurajare?
Căci ele, la vremea potrivită, sunt "ca niște mere de aur într-un coșuleț de argint."(Proverbe 25:11)

Îmi place să încurajez sufletele căzute, să dăruiesc timpul meu celor care au nevoie de un cuvânt bun. Sau uneori, să tac și să ascult, prezența fiind încurajare.

Mă gândesc. Cum ar fi dacă aș rosti doar cuvinte frumoase, cu blândețe, cuvinte care doar să ridice, să mângâie, să încălzească o inimă?
Dar de multe ori, gura mi-o ia înainte.
Mi-aș dori să încurajez, dar de multe ori eșuez. Și rănesc, dobor...

Mi-aș dori ca buzele noastre să nu rostească împotriva noastră (Iov 15:6).

Mă gândesc la fiecare cuvânt nefolositor de care vom da socoteală în Fața Lui.
Vom regreta fiecare replică tăioasă, fiecare ceartă dusă până la capăt, fiecare jignire și fiecare glumă nepotrivită.

Cum ar fi dacă în loc de a ne bârfi unii pe alții, am încerca să ne ajutăm, să ne adâncim în cunoașterea celuilalt, atât cât ne va permite?
Cum ar fi dacă ne-am spune adevărul cu dragoste?
Cum ar fi dacă ne-am arăta unii altora greșelile cu duhul blândeții?

Cred că nu există modalitate mai bună de a-ți iubi aproapele decât atunci când alegi să-i fii pansament când toți îi dau cu piatra.

Cred că suntem chemați să încurajăm.
Dar atât de puțini sunt cei care aleg să caute soluții în loc să judece. Și e plină lumea de critici...
Încurajările nu sunt grele. Oamenii nu au nevoie de cuvinte complicate și fără sens, ci de un simplu "sunt aici" sau "nu ești singur".

Prietena mea nu știe întotdeauna cum să mă încurajeze. Uneori, simt că nici nu mă înțelege. Dar știe să asculte. Nu are mereu cuvinte pentru mine. Dar se roagă. Și rămâne lângă mine.
Nu spune cuvinte mari.
Dar îmi amintește întotdeauna de Cel care îmi cunoaște inima și care știe cum să o liniștească.
Prezența ei e cea mai mare încurajare pentru mine. Iar modul prin care ea își încurajează prietenii mă inspiră de fiecare dată.

Încurajează. Nu întotdeauna vei ști ce să spui. Chiar simpla ta prezență poate schimba o stare, o inimă.
Tu doar încearcă. Dumnezeu va face restul.

Încurajând pe alții te încurajezi pe tine.
Cuvintele noastre au un impact puternic asupra celorlalți.
Alege să le folosești cu înțelepciune.
Transformă-le în încurajări, rugăciuni, și astfel, Îl faci pe Dumnezeu să zâmbească.
Felul tău de a vorbi spune multe despre tine. Alege să fii binecuvântare pentru ceilalți, nu un motiv de întristare sau mânie. Un copil al cerului caută întotdeauna binele celuilalt.
Iar cuvintele lui vor atinge inimi.

Ți-ar plăcea să dai socoteală pentru cuvintele tale care n-au zidit sau să primești răsplată pentru fiecare clipă în care, cu dragoste te-ai jertfit pentru nevoia celuilalt? 

''Fie plăcute Lui cuvintele mele!'' ( Psalmul 104:34)

Iuliana Rusu