Fericire, unde ești?

Se spune că fericirea este un cristal...
Un cristal pe care îl ascundem în inimile noastre înnegrite de păcat și ură, înnegrite de egoism și răutate. Acest cristal este un dar primit de Sus a cărui strălucire este atât de copleșitoare și atât de măreață...

Și totuși, această strălucire este blocată în negura inimii noastre. Ne este atât de greu să ne bucurăm de cele mai mici lucruri din viața noastră. Vrem lucruri mari, vrem avere, faimă, sute de prieteni, mașini și uităm că, de fapt, chiar și noi, oamenii, suntem atât de mici, de neînsemnați și Marele Maestru se bucură enorm atunci când noi alegem să Îi dăm atenția noastră. Uităm că Singurul care avea puterea să ne pedepsească pentru eternitate a ales să moară pentru niște ființe atât de mici și rele.

Atunci când vom înțelege Marele Sacrificiu vom reuși să ne bucurăm de fiecare lucru ce ne înconjoară și doar atunci ne vom găsi fericirea în El. 

Am învățat că o inimă veselă este cea care deși a fost rănită și dezamăgită, ea a prins curaj în mâinile lui Hristos. O inimă veselă este inima dăruirii, a iubirii, a jertfei. O inimă veselă se ancorează în promisiunile Creatorului.
Am învățat că o inimă veselă cunoaște întristarea, dar nu-i face loc de poposire.

Fericirea s-a născut în iesle și a luat contur pe cruce. 

Vreau să îți iei un moment să te gândești... Când a fost ultima dată când te-ai bucurat de un zâmbet? Când a fost ultima dată când te-ai bucurat de o frunză, de o floare? Când a fost ultima dată când te-ai bucurat că ai o mamă și un tată ? Când a fost ultima dată când ți-ai dat seama că viața este formată din lucruri mici? 

Știu.... Este atât de greu să fii fericit în societatea în care trăim. Este greu, dar merită!.... Merită să fii fericit atunci când lumea pare că merge din rău în mai rău și toate merg în jos. Merită să fii fericit pentru El!!!

Tabita Cozma & Iuliana Rusu

Inimă, ești jertfitoare?

Azi nu a fost o zi cu soare.
Mă strâng într-un colț al camerei și parcă aș vrea să stau veșnic acolo.
Apoi vin gânduri.

Cum poți să ai o inimă care iubește în atâtea dezamăgiri? Cum poți să te jertfeşti dacă nu ai iubire?


Privesc la inima mea.
Acolo, în adâncul ei văd răni, dezamăgiri.
Am iertat de fiecare dată, dar uite că dezamăgirea rămâne. Și cu fiecare dezamăgire se ridică câte un zid care îmi întunecă inima.
Iubirea rămâne acolo, dar e prizonieră.

Oameni. De acolo vine dezamăgirea.
Oameni care vin și pleacă. Oameni care vin și rămân.
Oameni care te rănesc și oameni care sunt acolo să te ridice.
Simplu. E în firea umană să greșim, să dezamăgim, să rănim. Dar mai important. Acolo unde omul te lovește, Dumnezeu vine și vindecă.


Știu că prin jertfire inima devine mai puternică, devine biruitoare.
Dar jertfa e însoțită de valori precum iertarea, iubirea, curajul, perseverența. 

Am învățat că într-o inimă a jertfei, nu este niciodată loc pentru dezamăgire. Ea își va face mereu drum spre tine, dar prin Hristos îi poți arăta calea înapoi.


Mă uit la iesle, la Pruncul Isus.
Născut pentru a mântui, prin jertfă.
Focalizez. Văd jertfa supremă.
Isus, venit în lume pentru inimi rătăcite, zdrobite, înghețate, pentru suflete cuprinse de frică. El prin jertfă ne-a adus împăcare cu cerul. El a venit și a rămas.
Mă uit la iesle și înțeleg că nu există jertfă fără iubire.
O, dar ce iubire. E iubirea care poate să dărâme zidul întunecat al inimii. E iubirea care te eliberează.


Mă rog pentru acest Crăciun. Și vreau să fie exact ca primul, simplu.
Nu vreau luminiţe sau cadouri. Vreau o inimă a jertfei, una a dăruirii.  Vreau o inimă biruitoare.

Iuliana Rusu

Trăind clipa prezentului

-''Să nu-mi ratez prezentul gândindu-mă prea mult la viitor.''
-''Să trăiesc pentru azi. Să iubesc azi, să iert azi, să am o inimă jertfitoare azi.''
-''Să îmi folosesc timpul mai mult pentru zidirea mea.''
''A, da! Și îngrijorarea... Ah, de mi-ar da pace.''
Gânduri, dorințe, rugăciuni...

E dimineață. Rămân în pat, dar deschid Biblia.
Isaia 41:10
''Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare , căci Eu sunt Dumnezeul tău, Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.''
Mă ancorez în această promisiune ce mă liniștește încă din zorii zilei.
Mă ridic pregătită pentru noile provocări de peste zi. Sau cel puțin speram să fiu așa.

Un susur blând...o șoaptă caldă, ce îmi încălzește sufletul.
''Și azi sunt cu tine, Iuliana. Ești la adăpost sigur, chiar sub aripa Mea.''

''-Nu a fost așa rău astăzi. Chiar m-am îngrijorat degeaba!''
Oh, chiar am făcut-o. Și nu doar o dată. Mă gândesc la viitor, la mâine, la ce va fi. Oare voi reuși? Oare voi avea biruință? Și eu unde am rămas? Pierdută printre gânduri și uitând să mai trăiesc pentru azi, dorindu-mi un mâine mai bun.


Și dorindu-mi un mâine mai bun, pierd bucuria și binecuvântarea prezentului. Mă pierd pe mine în îngrijorări.
Dar șoapta caldă îmi amintește. Îmi amintește că eu am fost creată pentru ziua de azi, că acel mâine nu este al meu. Îmi amintește că eu sunt destul de puternică pentru ziua de azi.

Mâine nu știu ce va fi. Dar de ce să îmi pierd timpul gândindu-mă la mâine, când azi pot fi o binecuvântare, când azi pot oferi un zâmbet cald, când azi pot încuraja, când azi pot să am un suflet jertfitor.
Oh, dar câte pot și poți face astăzi.

Trăind pentru azi pleacă și îngrijorarea. Dar nu pleacă chiar de la sine. Trebuie să i-o dăruiești Lui. Știu că nu e un dar prea plăcut, dar dacă nu I-o dăruiești nu poți trăi pentru azi.

Doamne, știu că am avut destule dorințe greșite. Și am lăsat îngrijorarea să îmi fure clipa prezentului. Te rog, ajută-mă să trăiesc gândindu-mă la astăzi, chiar aici, unde Tu m-ai așezat. Și nu în altă parte, ci aici, ajută-mă să fiu o rază de lumină. O rază care să străpungă orice unghi al întunericului de afară.

Iuliana Rusu

Un Tată al iubirii

Cine ar putea înțelege un suspin în timpul nopții? Cine ar putea să cunoască inima unei fete? Ea e puternică. Și lacrimile nu-i fac rău. Nu o slăbesc. Ea e puternică pentru că așa a fost creată.

 ''Domnul Dumnezeul tău te-a făcut puternică.''- Psalmul 68:28

Ea are putere să înfrunte suferința. Pentru că noaptea are genunchii plecați și glasul spre cer.
Inima ei e puternică. Și chiar dacă e rănită și descompusă în mii de bucăți ea se reface. Pentru că are un Tată al iubirii.
Și Tatăl iubirii vindecă, pune balsam pe rană.
Tatăl iubirii ascultă inima ei. Știe de câte ori a plâns, știe de câte ori a suspinat. Și cu fiecare lacrimă, ea a devenit mai puternică. A prins curaj. Să lupte, să iubească, să se jertfească.

Ea nu se uită la ziua de mâine. Pentru că nu este a ei. Nu îi este frică de ea. Pentru că a lăsat frica la crucea lui Hristos. Nu îi este frică pentru că are încredere în Tatăl iubirii.

Ea este fericită. Pentru că fiecare clipă din viața ei este o binecuvântare. Ea e fericită pentru că a reușit să treacă cu vederea peste suferința de o clipă, știind că va avea parte de bucurii o eternitate. Și dacă nu este fericită  atunci se preface până va reuși. Dar încearcă.

Ea are o inimă smerită. O inimă blândă. Caldă. Pentru că în ea locuiește Tatăl iubirii.

Inima ei îi cântă Lui. Pentru că are zece mii de motive să o facă. Și cine ar putea să o oprească?
{Iuliana Rusu}

I-am spus inimii de Tine.

''Căci sunt bine încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălțimea, nici adâncimea, nici o altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în Isus Hristos, Domnul nostru.''- Romani 8: 38,39

I-am spus inimii să nu-i fie frică pentru că Tu ai spus: ''Nu te teme de nimic, căci Eu sunt cu tine.''
I-am spus inimii că poate să plângă. Căci Tu numeri chiar și lacrimile și le strângi în burduf.
I-am spus inimii să nu deznădăjduiască, căci toate lucrurile lucrează spre binele celor ce Te iubesc pe Tine.
I-am spus inimii că e iubită. Iubită de Tine. Căci Tu ai spus: ''Te iubesc cu o iubire veșnică.''  Și cine oare o va despărți de dragostea Ta fără margini?

I-am spus inimii de promisiunile Tale. I-am spus de Tine, singurul Dumnezeu adevărat. I-am spus de măreția, puterea, slava, credincioșia, dragostea Ta.
I-am spus că Tu ești turnul ei de scăpare. Că doar la umbra aripilor Tale are adăpost și că doar în palma Ta e prețuită.

I-am spus inimii de Tine. Și ea a prins curaj.
I-am spus că Tu ești ținta. Și ea a început să lupte.

{Iuliana Rusu}

Tu ești frumos doar lângă Mine!

Cu iubire te-am creat,
Din lut bun te-am modelat.
La loc de cinste te-am pus
Ca să mă bucur de tin' nespus.

Dar un străin a aruncat în tine.
A vrut să te îndepărtezi de Mine.
Și-ai fugit în lumea mare
Să-ți arăți a ta splendoare.

Atunci când te-ai lăudat,
N-ai spus Cine te-a creat.
Ai fugit atunci de Mine.
Ai vrut multă bogăție.

Credeai că ești vas frumos,
În lume cel mai arătos.
Dar Cineva trimis de Mine
Te-a arătat atunci pe tine.

''O, dar unde-mi este strălucirea?''
Îți apăru atunci nedumerirea.
''Am crezut că sunt iubit...
Dar uite că sunt ciobit!''

''Iată-ţi toată bogăția.
E doar viermi și mucegai!
Iată-ţi toată măreția.
Nu-i nimic din ce credeai.''

Toți au plecat de lângă tine,
Dar tu-ai ales să vii la Mine.
Nu mai erai cum te-am creat.
Și din iubire atunci te-am spart.

Și din bucăți te-am refăcut,
Uitând urâtul tău trecut.
Cu aur te-am remodelat
Să strălucești îndelungat.

Nu am uitat nicicând de tine.
Dar ți-am dat șansa să alegi
Ce ești acum să înțelegi:
Tu ești frumos doar lângă Mine.

~Iuliana Rusu~

Atitudine cu altitudine

Mi-am dat seama că deciziile și alegerile noastre se bazează foarte mult pe atitudine.
Iar dacă ai o atitudine nu tocmai potrivită, o poți schimba. Ca telecomanda televizorului. Dacă dai de ceva neinteresant schimbi. Așa e și cu atitudinea.

Mereu mi-am privit problemele cu o atitudine greșită. Și asta nu mă ajuta cu nimic. Cred că mai rău îmi făcea. Iar dacă s-ar da medalie pentru cea mai pesimistă persoană din lume, ei bine, eu aș fi cea care o primește. Dar...la ce-i bună o medalie, nu-i așa?

Nu aveam speranță că dincolo de întunericul din drum mă așteapta lumina. Credeam că nimeni  nu înțelege ce simt, ce îmi doresc.
Reușeam să fac din suferință o dramă continuă. Cu zeci de episoade. Până am cunoscut persoane ce se confruntă cu situații mai dificile decât ale mele. Iar aceste situații fiind privite ca pe niște mici obstacole în drumul spre Paradis.

Răspunsul schimbării mele? Dumnezeu. El e cel mai bun lucru ce mi s-a întâmplat în viața asta. El m-a ajutat să mă schimb. Și tot El m-a învățat că doar având o atitudine potrivită voi ajunge sus. La altitudine.
Tot El m-a învățat să sper, să rabd, să iubesc, să iert.

Poate nu voi reuși întotdeauna să trec printr-o încercare cu zâmbetul pe buze. Dar am învățat că pot uita de suferința mea, făcând viața celor din jurul meu mai bună.
Și asta poți face și tu.
Când ți se întâmplă o tragedie sau ai o problemă, nu căuta să te închizi în tine. Nu căuta milă. Ci încearcă să găsești persoane cu dureri mai mari decât ale tale și contribuie la vindecarea lor. Și fiind preocupată de rănile celuilalt, te vindeci pe tine.

Speră.
Pentru că speranța e luceafărul ce-ți luminează calea necunoscută.

Iubește.
Căci iubirea te înalță pe cele mai înalte culmi. Iubește pentru că iubirea e din Dumnezeu. Iubește pentru că El te iubește. Tocmai de aceea te-a creat pe tine. Ca să ți-o demonstreze.

Iartă.
Pentru că și El a iertat un păcătos ca tine. Iartă pentru că și Hristos a scris cu sânge ce-i iertarea.

Schimbă-ți atitudinea. Și vei ajunge sus. La altitudine. Nu vei reuși niciodată să fii perfectă. Dar poți fi cea mai bună versiune a ta... cu o atitudine potrivită.

Imagine: Pinterest
~Iuliana Rusu~

Prietenul vieții mele

Prietenul de jos, din vale
Doar Tu, Păstorule slăvit
Mi-ai numărat lacrimi amare
Doar Tu, Isuse, m-ai iubit.

Chiar când umblam pe căi greșite,
Când nu Te meritam cu niciun chip,
O, nu mi-ai judecat fapte-adâncite,
Ci m-ai iubit desăvârșit.

Când inima era neînțeleasă,
Respinsă sau grea rănită ,
De Tine, Strălucire negrăită
A fost pe veșnicii aleasă.

Prietenii de jos, din vale
Negreșit, sunt foarte rari.
Doar Cel ce ia poveri de-a tale
E Hristos, El veșnic far.

{Iuliana Rusu}

Un vas în mâna Olarului

Se întâmplă ca uneori să trec prin fel și fel de stări.
Se întâmplă să îmi las inamicul să îmi atace inima.
Se întâmplă să mai uit cine sunt.
Se întâmplă să mă consider uneori doar o oală spartă și fără de folos.
Uneori, reușesc să îndepărtez pe toată lumea de lângă mine. Și fără voia mea.
Se întâmplă să nu fiu fata Proverbe 31.


Se întâmplă să fiu mereu o imperfectă.
Și imperfecțiunea asta îmi mai trage câte o palmă peste față. Și îmi amintește că sunt om. Îmi amintește că eșecul e doar o oportunitate din care să învăț ceva nou.


Poate sună ciudat. Dar imperfecțiunea aceasta mă face să mă apropii de cer. Și să mi-l doresc din ce în ce mai mult. Pentru că de fiecare dată când o dau în bară cad. Cad pe genunchi. Și îmi aduc aminte că fără intervenția Lui nimic nu sunt. Și nimic nu pot.

Și când ajung să mă disprețuiesc, El îmi aduce aminte că sunt o creație valoroasă.
Și prin minunatele Lui promisiuni îmi aduce aminte că mă va ajuta. Mereu. Și că eu trebuie să mă înrădăcinez, indiferent de circumstanțe, în dragostea și iertarea Sa.

El, doar El e speranța ce mă leagă de viață, de cer. Cel care îmi dă energie, putere, înțelegere deplină.

Sunt un vas în mâna Olarului. Și până când voi fi gata, am nevoie de modelare. Modelare continuă. Iar această modelare îmi dă un sens, îmi dă o formă.

Am ajuns la cunoștința că tot ce face Dumnezeu dăinuie în veci, și la ceea ce face El nu mai este nimic de adăugat și nimic de scăzut. - Eclesiastul 3:14

Nimic de adăugat, nimic de scăzut.
Fără griji, fără gânduri de tot felul. Lasă totul așa. Lasă-L să te modeleze și acceptă asta. Acceptă că nu ești tu Dumnezeu. Acceptă că ești doar țărână trecătoare, dar ai lângă tine un Meșter iscusit.
Și dacă se întâmplă să cazi, adu-ţi aminte că încă mai e har. Și că ai lângă tine pe Cineva credincios, ce nu își uită promisiunile.
Adu-ți aminte că ești un vas preaiubit. Ce prinde viață doar în mâna Olarului.

{Iuliana Rusu}

Cu inima la cer

Sunt zile când nu vrei să faci nimic din ceea ce înseamnă lume. Zile în care te plictisești să mai mergi la școală, la muncă, la cumpărături. Uneori, pur și simplu nu îți dorești altceva decât părtăşie.

Eu am dimineți când nici nu vreau să mă ridic din pat, gândindu-mă că trebuie să o iau de la capăt, încă o zi.

Și dacă nu îți începi ziua cu El, cu siguranță că vei fi morocănos, trist, nemulțumit.
Deci, primul gând de dimineață să fie legat de cer.

De ce să ai inima legată de cer? Pentru că pe pământ ești trecător. Pentru că aici sunt doar deșertăciuni. Pentru că aici există întuneric.

''Am văzut tot ce se face sub soare; și iată că totul este deșertăciune și goană după vânt.''- Eclesiastul 1:14

Dar știți cum suntem noi oamenii? Ca niște viermi. În loc să fim lumină, să umblăm prin ea, noi preferăm întunericul. Cum scormoneşte viermele în pământ, așa umblăm și noi în păcat. Da, suntem nimic fără intervenția Creatorului. Dar pentru acest vierme, Cineva a murit. Și de atunci, viața ta și a mea poate avea un sens. Poți ieși din întuneric la lumină. Și când cerul se reflectă în tine, înveți să ierţi, să iubești, să lupți, să trăiești cu folos.

De ce să îmi leg inima de cer? Pentru că nu mai vreau să fiu un vierme. Nu mai vreau nimic din ce înseamnă lume.

De ce să am inima la cer? Pentru că așa vrea Domnul meu. Și pentru că acolo e în siguranță.

{Iuliana Rusu}

Te rog...

O, Tată glorios și minunat
Mai sus de stele înălțat.
Înalţ spre Tine ruga mea,
Învață-mă a asculta.

Când mă-ncolţeşte întristarea,
Când mii de gânduri nu-mi dau pace,
Învață-mă s-aplic răbdarea
Să nu las răul să m-atace.

Te rog, dă-mi pacea după care
Am alergat fără-ncetare.
Te rog, pătrunde-n ființa mea plăpândă.
Fă-mi inima mereu mai blândă.

Și chiar de încercarea-i grea,
Și sunt căzută pe-a mea cale,
Nu vreau să-mi pierd încrederea
Că voi scăpa cândva din vale.

Ajută-mă să lupt mereu
Și chiar și-atunci când dau de greu,
Să cred neîncetat în Tine
Că într-o zi va fi doar bine.

Dar pân-atunci, iubite Tată
Ajută-mă cu viața toată
Să Te slujesc și să Te laud
În orice clipă să Te caut.

{Iuliana Rusu }

Greșesc...

Nu sunt perfectă. Nu pot și nici nu îmi doresc să fiu. Dar am încercat? Da. Am vrut să fie totul așa cum îmi plănuiesc, să îi mulțumesc pe toți și să nu dau greș niciodată.
Ei bine, se pare că am dat-o în bară de la prima lovitură. Și mi-am dat seama că tot ce contează e inima mea înaintea Lui. Și El nu îmi vrea inima pe bucăți, El o vrea pe toată.

E firesc să greșești. Suntem oameni, nu divinităţi. Eu, de exemplu, sunt pe primul loc în lista persoanelor care se îngrijorează. Îmi fac griji în orice împrejurare. Uneori, nu sunt deloc cum ar trebui să fie un copil de Dumnezeu. Da, uneori nu se vede deloc cer în mine. Mi-am pierdut chiar și puterea de a lupta și îmi spuneam că nu sunt bună de nimic. Am plâns. Am plâns. Și iar am plâns. Și o voi mai face. Așa mă liniștesc eu. Plâng. Pentru că lacrimile mele sunt numărate de Cel ce ascultă inimile. El numără lacrimile și le strânge în burduf.

Cu ceva timp în urmă, eram foarte apăsată și neliniștită. Și am zis: -''Doamne, sunt doar un copil. Oare am eu putere să duc așa poveri? Oare pot să fac asta? Deja am dat greș. Deja Ți-am uitat promisiunile. Sunt așa de pământ.''
Și Domnul mi-a răspuns: -''Continuă, fiica mea dragă. Nu te lăsa. Mai ai foarte puțin. Eu te-am ales dintre spini. Eu te-am pus pe stâncă. Și atunci când ți-am dat această încercare, ți-am dat și putere. Și Ți-am promis că dacă te încrezi în Mine, vei reuși. Eu sunt lângă tine.  Nu îți dau drumul. Îndrăznește!''



Cândva... Hristos a murit și pentru mine. A plătit în locul meu. El a suferit, a fost umilit și batjocorit pentru păcatele întregii omeniri. El a murit atunci, ca azi să îmi poată spună: ''Ești iertată!''
Greșesc, dar de fiecare dată învăț câte ceva. Greșesc, dar de fiecare dată îmi răstignesc greșeala. 
Greșesc, dar de fiecare dată alerg la cruce. Acolo unde sângele Lui mă poate face curată.
Nu reușesc întotdeauna să rămân în picioare. Dar în inima mea e mereu dorința de a vrea mai mult. Mai multă nădejde, mai multă credință, mai multă putere de luptă, mai multă răbdare. Și știu că sunt iubită, indiferent de circumstanțe. Sunt iubită de cer. Și asta îmi e de-ajuns. Știind că Cineva acolo sus mă iubește așa cum sunt și mă vrea pe placul Lui, atunci nu îmi rămâne decât să lupt. Și de fiecare dată când dau greș, mă rog. Mă rog ca să pot învăța și să pot continua.

Poate uneori e mai ușor să vedem greșelile altora. E mai ușor să le dăm lor sfaturi, nu nouă. Dar știți de ce? Pentru că atunci când bați cuie în cel de lângă tine, îl doare pe el nu pe tine. Și ne este ușor să dăm sfaturi, poate uneori să judecăm fără să știm ce simte celălalt.
De fiecare dată când dai greș, uită-te la tine. Și la fiecare greșeală bate un cui. Știu că te va durea. Nu e ușor deloc, dar dacă vrei să fii pe placul Creatorului, trebuie să fii fără pată.

Îmi doresc ca sufletul tău să fie plin de nădejde. Și nu te întrista. Hristos a fost străpuns și pentru păcatele tale. Deci, aleargă la cruce! Să nu îți fie teamă. Luptă cu încredere. Luptă gândindu-te că deja ai ieșit biruitor. Și nu uita, Dumnezeu a făcut deja primul pas către tine. Înaintează, suflet drag!
{Iuliana Rusu}

Atenția contează

''Astăzi am primit provocarea să dăruiesc o floare unei bătrâne. Simplu, nu-i așa?
Mi-am făcut curaj și L-am rugat pe Domnul să mă însoțească.

M-am gândit că ar fi bine să îi fac o vizită unei bătrâne din apropiere, ce nu a primit chiar atât de multă atenție din partea mea. Doar un salut din drum.

Atât de multă bucurie pe chipul unui vârstnic nu am văzut vreodată.
M-a primit cu îmbrățișări calde și mi-a împărtășit câteva din experiențele ei cu Dumnezeu. Mi-a spus că din ziua când a rămas singură a învățat ce înseamnă rugăciunea neîncetată. Ce minunat, nu? Să te trezești și să adormi cu Dumnezeu în gând și în suflet.

A dorit să îi citesc și câteva din poeziile ei. Minunate. Pe fiecare pagină a agendei erau așternute sentimente, gânduri și lacrimi sincere de dor după Domnul slavei. M-am uitat la ea și cânta cu atâta pasiune.

Această femeie m-a învățat că bătrânețea cu Dumnezeu e minunată. Și atunci când Îl ai pe El, nimic nu te doboară. Da, o femeie trecută prin multe necazuri, încercări, cu mulți ani de pocăinţă în spate nu era plictisită. Inima ei era ca un izvor de iubire ce se revarsă din Hristos. 
Tristețe? Nicidecum. Ea radia de fericire și era gata pentru Marea Întâlnire cu Creatorul ei.

Astăzi am învățat că atenția pentru cei din jur contează. Am învățat să nu țin doar pentru mine iubirea de la Hristos, ci să o împărtășesc cu cei din jurul meu.
M-am gândit...Oare cine își mai face timp să vorbească cu un bătrân?
 Avem lângă noi oameni minunați. Oare știm să îi prețuim?  Mai avem timp să ne îndreptăm atenția asupra lor?

Domnul meu să te ajute să fii diferit, să pui viață în anii tăi. Și să nu uiți, că cineva, acolo în odăiţa ei/lui se roagă pentru tine. Stă pe genunchi ore în șir, se roagă și plânge pentru sufletul și viitorul tău.
Rugăciunea ei/lui de azi e biruința ta de mâine. Nu uita să mulţumeşti! ''

{Iuliana Rusu}

Jertfa Ta

''Din îndelungata zare,
Pe un deal îndepărtat,
Se aud ușor ciocane
Pironind al meu păcat.

Văd o cruce însângerată
Ce-L ține pe Salvator.
Mii de răni i se arată
Pe chipul strălucitor.

Lacrimi calde curg șuvoi
Din dragoste pentru noi.
Inima spre Tatăl strigă:
''Iartă astăzi a lor vină''.

Spini, piroane, lovituri,
Mielul cel nevinovat
Pe toate le-a îndurat
Pentru-al lumii greu păcat.

Simt iertare, simt jertfire,
Simt un dar nemeritat.
O, Isus, așa iubire
Nu am primit niciodat'.

Tu un nume nou mi-ai dat.
De lanțuri m-ai eliberat.
Și-ai uitat al meu trecut
Soră Ție m-ai făcut.''

{ Iuliana Rusu }

În mijlocul furtunii

''Domnul este lângă toți cei ce-L cheamă, lângă cei ce-L cheamă cu toată inima.''- Psalmul 145:18

Vine seara, te așezi în pat și parcă ceva nu îți dă pace. Ești neliniștit/-ă și simți cum gândurile și necazurile dau năvală peste tine.
Parcă nu mai ai puteri, parcă credința ta e tot mai slabă și simți cum te stingi în tăcere.

Și pacea? Și nădejdea? Unde sunt? Unde sunt acele momente când stăteai cu bucurie înaintea Lui?
Parcă a dispărut și fericirea, și pacea și nu înțelegi de ce.

Nu știu dacă și tu te-ai simțit cândva, pe marginea prăpastiei, la fel ca mine, nu știu ce lupte ai dus, dar sper din toată inima să nu fi renunțat.

Cui crezi că îi plac suferințele? Pe toți ne întristează boala, necazul. Și parcă în cele mai dureroase momente din viață, ne este tot mai greu să nădăjduim.

Nu am mai scris de ceva vreme aici... M-am lăsat răpusă de încercare și simțeam cum mi se stinge puterea în fiecare zi. Satan mă împresura cu tot felul de gânduri și întrebări ce nu îi plăceau Domnului. Mă făcea să cred că nu am destulă putere ca să pot continua. Că nu mai are rost să lupt.
Și când am început să îmi iau privirea de la El și să o îndrept către valurile furioase, eram gata să mă scufund. Dar Mâna Lui m-a tras la timp. El a fost cu mine mereu. Și aștepta ca eu să Îl chem. Și când L-am strigat, El era deja lângă mine. Eu eram cea care s-a îndepărtat. Dar El m-a așteptat.
Și asta face și cu tine. Strigă-L în orice împrejurare, dragul meu.
   
Dacă am învățat ceva din această experiență?  Cu siguranță. Am înțeles că în orice încercare, El vrea să mă prelucreze, să mă învețe, să mă întărească. Și tot ce primesc de la El, bucurie sau necaz, e spre binele meu.
Cu toții ne dorim să fim neclintiţi când vine furtuna. Dar se întâmplă să te clatini, să obosești sau să cazi. Important e dacă ai învățat din acea greșeală.

Părăsește Dumnezeu oamenii?
Nu. Ci oamenii sunt cei care se îndepărtează de Dumnezeu. 

Poate te întrebi de ce îmi pun greșelile pe tavă. Ei bine,  vreau să folosești asta ca o mică atenționare. Să nu îl lași pe Satan să te descurajeze. Și să înțelegi că dacă nu veghezi, te poți scufunda.

Îmi doresc să îți păstrezi credința vie. Și chiar dacă simți că ești înconjurat și nu știi încotro s-apuci, strigă către El. Privește doar la El și vei ieși biruitor.
Și nu uita că Domnul dă omului cât poate duce. Iar dacă ție ți-a dat acea povară/suferință, fii sigur că ți-a dat și putere să o poți duce.


Ca să ajungem într-o zi cu El, în slavă, avem nevoie de șlefuire. Și uneori, șlefuirea aceasta e dureroasă. Dar e pentru folosul nostru.
El te vrea aur curat. El te vrea mai curat ca diamantul! Deci lasă-te prelucrat, suflete. Și nu uita promisiunile Lui!  Privirea sus, la cer, ostaș puternic!

Imagine: Pinterest
                                                    { Iuliana Rusu }

Un ostaș al lui Hristos

Astăzi scriu pentru acei băieți care caută zi și noapte neprihănirea. Pentru cei care își fac timp să mai citească câte ceva, pentru cei care caută plăcere în lucrurile cerești. Pentru cei care au genunchii bătătoriţi de stat neîncetat în rugăciune, în prezența Dumnezeului cel viu. Da. Mai există și astfel de băieți. Dar ei nu se găsesc oriunde, ci doar aproape de Hristos.
 Vreau să vă spun că sunteți speciali. Voi sunteți mărgăritarele pământului. Sunteți lumină într-o lume cufundată în întunericul deşertăciunilor. Voi sunteți ostașii lui Hristos. 

Poate unii vor spune că cine sunt eu să dau sfaturi băieților. Ei bine, am ales să scriu acest articol, pentru că Domnul m-a îndemnat. Pentru că și băieții suferă, și ei trec prin încercări și da, și băieții plâng câteodată.
Și nimic nu e mai plăcut decât o vorbă mângâietoare la vremea potrivită.

Îmi doresc ca fiecare cuvânt rostit de tine, să fie o alinare pentru cel căzut.
Îmi doresc să fii un băiat al rugăciunii. Un băiat care luptă pe genunchi. Un băiat în care să se reflecte iubirea lui Hristos.

Îmi doresc să fii un băiat hotărât.
Nu lăsa teama și îngrijorările să îți zdrobească inima, să îți ia pacea. Lasă-te inundat de dragostea lui Dumnezeu.
Îmi doresc să fii luptător și devotat ca David.

Atunci când cei din jur umblă în necurăţie, tu alege să fii pur. Când unii caută aprecieri în lume, tu străduiește-te să cucerești inima lui Dumnezeu. Caută doar iubirea și iertarea Lui. Doar așa vei învăța să trăiești frumos.

 Știu că și tu duci lupte grele. Și știu că și inima ta suspină în tăcere. Nu uita, cu Isus ești biruitor. Iar atunci când simți că nu mai poți, când vezi că ești lovit din toate părțile, când ți-a slăbit și ultima putere, tu uită-te doar la Cel ce e infinit. El știe de ce a îngăduit suferința în viața ta. Iar orice lucru venit de la Domnul lucrează spre binele tău, spre zidirea ta.

Ești un ostaș al Regelui Suprem, iar puterea îți vine de sus. Înaintează prin credință. 
Privirea spre cer și inima tot acolo! Domnul meu să îți ajute!

Imagine: Unsplash
« Iuliana Rusu »

Dumnezeu nu are copii fricoşi

      Frica... o problemă a multor creștini.
Se manifestă diferit la fiecare dintre noi, dar ea există. Din nefericire, ea își face prezența în viețile noastre, chiar și în cele mai mici lucruri: frica la locul de muncă, școală, viitor, prezent, frica de a încerca activități noi, frica de suferință, frica de eșec. Oh, și lista poate continua la infinit.
Și în urma acestor frici, nu ți-ai pus niciodată întrebarea ''De ce''?
De unde vine oare această frică?

Adevărul este acesta: Frica este una dintre strategiile principale prin care Satan încearcă să-i paralizeze pe credincioși. Deci, dacă te simți invadat/-ă de un sentiment de frică, fii sigur/-ă că nu vine de la Dumnezeu. Scriptura ne spune: ''Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste și de înțelepciune.'' ( 2 Timotei 1:7 )

Frica lucrează în interiorul omului. Chiar dacă ești o persoană optimistă și vrei să demonstrezi mereu că ești puternic/-ă, frica poate să îți invadeze mintea, inima, gândurile și da, trece și prin stomac. O lăsăm să ne controleze viața, deciziile, iar apoi rămânem dezamăgiți și cu un gust amar.

Și eu m-am confruntat adesea cu frica. Uneori, chiar nu puteam să o controlez. Chiar dacă eram calmă, liniștită, în interiorul meu se dădea o adevărată luptă. Eram cuprinsă de teamă în fiecare zi. Nu știu cum sunteți voi, dar eu când am teamă pur și simplu mă blochez. Nu mai pot să rostesc un cuvânt. M-am lăsat adesea manipulată de părerile și criticile celorlalți. Da. Și eu am tremurat, și eu am plâns și eu am suferit.

Și m-am gândit că nu e bine ce fac. Mi-am spus: Domnul mi-a spus să nu mă tem. Oare nu e aceasta o neascultare din partea mea? Eu sunt fiica Regelui Suprem, iar El mi-a promis că e cu mine la fiecare pas. De cine să îmi fie teamă?
Da, și eu am teamă. Și eu mă sperii adesea. Dar am învățat să nu îl mai las pe Satan să profite de temerile mele. Am învățat să îmi controlez frica prin rugăciune. Cea mai puternică armă pe care o poate deține oricine, dar ea stă mereu acolo, pe la sfârșitul listei noastre.

Dumnezeu nu are copii fricoşi. Și da, atunci când ne lăsăm controlați de frică, Îl întristăm. Îi dovedim necredinţă.
Dumnezeul nostru nu Se teme. Și pentru că Lui nu-I este frică, nici noi n-avem de ce să ne temem. Când suntem însoțiți de prezența Lui, când El merge înaintea noastră, atunci nici o piedică nu ar trebui să ne destabilizeze sau să ne oprească.

În dragoste nu este frică (1 Ioan 4:8), pentru că dragostea vine de la Dumnezeu, iar Dumnezeu nu are frică.
De 366 de ori, Domnul ne promite în cuvântul Lui că va fi cu noi. De 366 de ori El spune: ''Nu te teme!'' Aceeași promisiune pentru fiecare zi.

Frica poate fi controlată. Totul depinde de noi, dacă avem voință sau nu. Stai în părtăşie cu Tatăl. Roagă-te Lui. Rugăciunea fierbinte ne amintește cine suntem noi cu adevărat și care este puterea noastră în Hristos. El e singurul care îți poate da putere. Dispui de arme puternice, dragul meu. Folosește-le! ( Efeseni 6: 13-18)

Ești un ostaș al Marelui Împărat. Și ai cele mai puternice arme. Stai fără teamă!

''Dar, când mi-e teamă, mă voi încrede în Tine. În Dumnezeu, al cărui Cuvânt îl laud, în Dumnezeu mă încred și nu mă tem!''- Psalmul 56: 3-4

Imagine: Pinterest 
« Iuliana Rusu»
                         

Revarsă, Doamne...

''Revarsă, Doamne, harul Tău
Să pot iubi la fel ca Tine
Când tot se-ndreaptă din rău în mai rău,
Să am în inimă jertfire.

Revarsă, Doamne, alinarea
Când inima mi-e rănită tare,
Să pot să-nvăț ce e iertarea
Să pot să dau și eu iertare.

Revarsă, Doamne, bucurie
Cu zâmbetul să biruiesc furtuna
Să nu am teamă în privire,
Mărturie a-Ţi fi-ntotdeauna.''

Imagine: Pinterest

                                                   « Iuliana Rusu »

Mărturie

''Încredințează-ți soarta în mâna Domnului, Încrede-te în El, și El va lucra.''- Psalmul 37:5

  Am scris multe articole cu ajutorul Domnului, dar parcă acesta mi se pare cel mai greu. Poate pentru că nu am vorbit cu multe persoane despre asta. Mă rog ca Dumnezeu să îți dea răbdare și să sper să nu te plictisesc. Aceasta e povestea mea:

Eu sunt Iuliana. Am 16 ani și provin dintr-o familie care încă nu s-a întâlnit cu Domnul.  
Am aproape un an de când L-am cunoscut pe Dumnezeu și de atunci mă bucur de fiecare clipă din viața mea, pentru că acum știu pentru ce trăiesc. 
        Viața mea nu a fost una ușoară.... De mic copil am reușit să simt gustul suferinței, a necazului. 
Totul a început atunci când tatăl meu a devenit robul alcoolului. De la un pahar s-a ajuns la două, trei și tot așa. Aveam doar 5-6 ani când am devenit martora bătăilor din familia mea. Eram o fetiță foarte neajutorată și inocentă, dar destul de capabilă să îmi pot da seama de ceea ce se întâmpla în jurul meu. Priveam zilnic cum tata o lovea pe mama și nu puteam să fac nimic. 
Parcă și acum, când închid ochii, îmi vin în minte toate acele imagini de groază. Acele momente de chin când, adeseori, dormeam afară pentru că era mai liniște. Era pace. 
Nu îl cunoșteam pe Dumnezeu, dar trăiam cu speranța că mâine va fi mai bine, că mâine voi dormi acasă și voi primi iubire. 
Satan era la lucru. A lucrat în tata prin intermediul alcoolului, astfel încât nu o dată a încercat să ne ia viața. 
       După câțiva ani de chin, mama m-a luat pe mine și pe surorile mele și acum locuim la tatăl ei - bunicul nostru. Se pare că primisem un cămin stabil și puteam să dorm liniștită, fără teama că în miez de noapte aș putea să dorm iar afară sau că o pot auzi pe mama cum suferă de durerea cruntelor lovituri. 

Am terminat aici școala generală, iar cum bunicul meu e creștin ne lua și pe noi la biserică. Am învățat despre Dumnezeu de la o vârstă destul de fragedă, dar nu eram chiar așa de pasionată să fiu prezentă mereu la adunare. Mergeam rar sau uneori deloc.
Timpul a trecut și am ajuns la liceu. M-am maturizat și am început încetul cu încetul să îmi dau seama de multe lucruri. 
    
M-am integrat printre tinerii de la biserică, fiind primită cu dragoste. Am început să fiu prezentă la fiecare întâlnire de-a lor și eram atrasă din ce în ce mai mult. Dar parcă ceva îmi lipsea. Priveam spre ei și apoi spre mine și vedeam o diferență. Ei aveau ceva ce eu nu aveam. Ei cântau cu atâta pasiune încât îmi doream ca într-o zi să pot cânta și eu așa. Ei aveau pace în suflet. Ei Îl aveau pe Dumnezeu. 

Am fost în diverse tabere creștine și am învățat să mă rog și să citesc Biblia. Îmi plăcea să fiu în prezența creștinilor pentru că ei erau plini de dragoste, darnici și plini de pasiune pentru Hristos. Ceea ce în alte biserici de alt cult nu vedeam așa ceva. Poate că și acest lucru m-a atras mai mult să vin la biserică.
După ce am reușit să termin de citit Noul Testament al Scripturii (eram prin clasa a 9 a) am venit la biserică și Domnul mi-a vorbit printr-o predică. Atunci m-am văzut pe mine, o păcătoasă, plină de lucruri urâte și cu mâinile murdare înaintea unui Împărat sfânt, care și-a dat Fiul să moară pentru mine.

Iubirea de tată? Ei bine, cu durere în suflet, vă mărturisesc că nu am simțit-o niciodată până atunci. Și în ziua când L-am ales pe Isus ca Domn în viața mea m-am simțit eliberată. Am găsit pacea pe care o căutam de atâta timp. Am găsit soluția problemelor mele. Dumnezeu mi-a schimbat viața, mi-a luat păcatul cumplit ce apăsa ca o povară asupra mea și l-a aruncat în marea uitării. De atunci, Dumnezeu lucrează atât de minunat în mine și mă bucur de prezența Lui. Dumnezeu? Dumnezeu mi-a adus salvarea! El mi-a vindecat rănile cumplite, care parcă și azi mai dor. 

Dacă până atunci simțeam doar ură pentru tatăl meu, acum simt doar iubire. Fără El, nu aș fi reușit să îl iert . Dar atunci când m-am întâlnit cu Isus la cruce am primit iertare și El mi-a dat putere să o răspândesc celor din jurul meu.
Dumnezeu mi-e adevăratul Tată care m-a iubit dinainte să mă fi născut. El m-a luat în familia Lui și revarsă zilnic binecuvântări asupra mea. 
         La cruce...acolo mi-a fost dovedită adevărata iubire. Acolo mi-am întâlnit Tatăl adevărat. Un Tată măreț, glorios... ce m-a răscumpărat cu sânge. M-a luat din mâinile lui Satan și mă poartă pe brațul Său. 
      Nu spun că acum totul e bine și că trăiesc ca în paradis, dar acum am pe Cineva care atunci când plâng îmi șterge lacrimile. Când inima suspină, El mi-o mângâie. Acum nu mai sunt singură pe drum, acum am un Tată. 

Suflete drag, dacă încă nu L-ai chemat pe Dumnezeu în viața ta și dacă încă nu L-ai acceptat pe Fiul Său ca Mântuitorul tău personal, atunci nu mai zăbovi! Fugi departe de lumea aceasta, căci ea nu are ce să îți ofere, decât plăceri de o clipă, trecătoare. Vino la El. Căci doar acolo e bine. 
   
Poate nu mulți mă înțeleg, dar vreau să îți spun un singur lucru: Lumea aceasta e plină de păcat, deșertăciune... Dacă trăiești ca ea, vei ajunge în focul iadului. Eu vin din ea și știu cum e. Și dacă am venit la Domnul înseamnă că acolo, în lume, nu e bine, dragul meu.  Împacă-te cu Dumnezeu. Alege viața! 
Poate vei fi criticat de cei din jurul tău, dar veșnicia nu o vei trăi cu ei, dragul meu. Dacă Îl ai pe El, vei vedea că nu ai nevoie de nimic altceva. El îți este de ajuns! 


Poate că tu nu ai avut aceleași suferințe ca ale mele, poate tu ai o familie minunată, dar ce rost au toate acestea dacă nu Îl ai pe Hristos? Poate prezentul tău e grozav așa cum e, dar viitorul? În mâinile cui Îl lași? 
Primește-L pe El cât încă mai e timp! 

Imagine: Pinterest
                                                    « Iuliana Rusu »

''N-avem timp''

     ''Învață-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă!''- Psalmul 90:12
       
      Timpul....foarte prețios, nu-i așa? Dar oare știm să îl folosim cu înțelepciune? Oare știm în ce să îl investim?
   
      Alergăm zi de zi la ale noastre. Poate uneori nu ne dăm seama. Avem lista încărcată tot timpul. Abia dacă ne mai facem timp pentru Domnul. Investim atât de mult în noi, în trupul acesta trecător, fără să ne dăm seama că sufletul nostru e cel care are nevoie de hrană. De Dumnezeu.

      Domnul ți-a dat un timp. Iar într-o zi te va întreba: ''Ce ai făcut cu el? Ai iubit oare îndeajuns?  Ce Îi vei răspunde atunci, drag prieten?  ''Păi, Doamne, am muncit toată viața ca să trăiesc mai bine, am învățat așa de mult ca să intru la facultatea cea mai bună, am stat cu prietenii mei, am alergat peste tot ca să am tot ce îmi doresc.'' Asta îi vei spune lui Dumnezeu?

     O, chiar avem timp. Avem foarte mult încă. Dar nu știm să îl prețuim. Îl pierdem pe lucruri de nimic, apoi ne plângem.
 Dumnezeu a creat lumea aceasta cu multă înțelepciune. Iar când a dat zilei 24 de ore a știut de ce. A știu de cât timp ai tu nevoie.

     Oare noi ne mai facem timp pentru lucrurile care contează cu adevărat?
Eram pe stradă într-o zi, foarte grăbită, alergam să îmi rezolv problemele. La colț era o femeie a străzii, care stătea în frig, pe zăpadă. Am neglijat-o, din cauza timpului. După un timp mi-am dat seama că greșesc. Că alerg după nevoile mele și problemele zilnice, în loc să privesc la lucrurile care contează cu adevărat. Duhul Domnului îmi spunea să mă întorc la acea femeie și să o ajut. Să îi spun de iubirea lui Hristos. Slavă Lui că femeia aceea era tot acolo. Și m-am gândit.... Dumnezeu ne pregătește faptele bune dinainte ca noi să le facem. El nu îți dă lucruri grele de făcut. Dar oare noi le dăm importanță? Le dăm timpul nostru? Biblia spune să ne îngrijim de orfani, de văduve, de cei săraci. Și privește, dragul meu, ei sunt chiar lângă tine. Îți faci timp pentru ei sau alergi după nevoile tale?

      Asta e problema noastră zilnică - timpul. Nu mai avem timp uneori nici de noi. Facem rugăciunea pe fugă, uităm să citim Biblia, nu avem timp de fapte bune, iar la un moment dat ne dăm seama că totul e trecător și nu reușim să realizăm nimic bun. De ce? Pentru că l-ai pus pe Dumnezeu pe  locul doi. Înainte să mă contrazici, răspunde la următoarea întrebare: Dimineața, ce faci prima dată? Mulțumești Domnului pentru o nouă zi sau verifici mesajele de pe telefon? Și nu numai dimineața. E greu de crezut, dar cu durere în suflet, vreau să spun că suntem robii tehnologiei. Am ajuns ca niște roboți care tastează oră de oră. Ne controlează tehnologia. Pierdem zilele și nopțile pe toate aplicațiile. Nu mai gândim, nu mai iubim, nu mai comunicăm. Scriptura stă în dulap cu centimetri de praf pe ea, că da, avem Biblie pe telefon. Citim puțin, mai scriem un mesaj. Nu e așa? Mint eu sau ne mințim pe noi înșine că nu e adevărat? Uite, dragul meu, unde se duce timpul tău.

       Îți poți imagina că Dumnezeu își face timp pentru tine oricând? El se gândește la tine mereu. Își face timp să îți asculte rugăciunea, își face timp să te ierte și nu obosește niciodată. Dar, tu... Tu îți faci timp pentru El? Ți-ai spus vreodată: Astăzi las treaba/temele deoparte și merg să Îi slujesc Domnului? 
Nu, eu nu te judec. Încerc doar să îți spun să îți faci timp mai mult pentru ceea ce e veșnic. Să investești acolo unde trebuie.

      Atunci când Îl ai pe El cu adevărat în viața ta îți vei face timp pentru ceea ce contează cu adevărat - pentru veșnicie. Vei vedea că treburile de pe lista ta foarte încărcată nu sunt așa de importante și le poți amâna. Vei observa cum, în mijlocul muncii, genunchii ți se apleacă și inima strigă către Domnul tău. Un astfel de suflet îmi doresc să fii - plin de pasiune pentru Hristos. Un suflet care își dedică tot timpul pentru Domnul și apoi, ce rămâne, pentru celelalte lucruri. Pune-L pe El pe primul loc și vei vedea că ai timp îndeajuns.
Vreau, ca în loc de ''Nu am timp pentru asta''  să spui ''Nu am timp ca să îți mulțumesc îndeajuns, Doamne! Viața aceasta e prea scurtă ca să îți mulțumesc pentru tot ce ai făcut pentru mine!'' Amin?

     Spune astăzi: Doamne, îți dau timpul meu. Îți dau gândurile mele, visele mele, mâinile mele, dorințele mele, inima mea. Să faci tot ce vrei cu ele, Tată. 
     Fă-ți timp pentru ceea ce contează cu adevărat. Investește în suflet, în relația ta cu Dumnezeu. Vrei să ai timp destul? Atunci: ''HRISTOS ÎN FRUNTE ȘI APOI RESTUL!''  

Imagine: Pinterest
                                                    « Iuliana Rusu»

Dedicată lui Hristos

       ''Dezmierdările sunt înșelătoare, și frumusețea este deșartă, dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată.''- Proverbe 31:30

       Scriu acest articol cu speranța că pot ''trezi'' suflete. Scriu pentru voi, fetelor.
Încă sunt doar un copil. O adolescentă ce greşeşte de multe ori și învață din propriile greșeli. Dar în tot acest timp am reușit să întâlnesc persoane cu diverse caractere. Am întâlnit și încă întâlnesc zi de zi fete nemulțumite de înfățișarea lor. Unele se plâng că sunt urâte, altele că sunt ignorate. Mă gândeam de multe ori de ce fetele din aceste zile se disprețuiesc așa de mult. Oare nu se exagerează? Dacă și tu ai avut sau încă ai o părere nu foarte bună despre tine, atunci te rog să citești până la final.

Astăzi vreau să îți spun că ești frumoasă. Ești frumoasă așa cum ești. Ești prețioasă. Încetează să alergi după frumusețe, căci alergi în zadar. Frumusețea este deja în tine, dar nu vrei să o vezi, să o prețuiești.
Ai fost creată cu multă iubire, iar Cel ce te-a creat nu a greșit.  Dumnezeu a pus atât de multă frumusețe în tine încât nu îți poți imagina.

O fată frumoasă nu e cea care arată bine la exterior, ci fata care l-a pus pe primul loc în viața ei pe Hristos. O fată a rugăciunii. O fată care știe pentru ce trăiește. O fată care luptă pentru ce-și dorește pe genunchi.

Frumusețea își are rolul ei, bineînțeles, dar nu uita că într-o zi vei rămâne doar cu sufletul. Vei fi judecată după fapte, nu după cât de frumoasă ai fost. Ai grijă în ce investești! Frumusețea-i trecătoare.
     
          Alege să fii mai de preț decât mărgăritarele. Alege să fii o fată cinstită, pură; o fată care nu se uită cu teamă la ziua de mâine, o fată care caută mereu să fie plăcută înaintea Tatălui. Fii o fată așa cum scrie în Scripturi, pentru că se merită, draga mea. Se merită să trăiești frumos pentru Domnul tău.
         Fii răbdătoare ca Estera, o femeie plină de curaj, înțelepciune și altruism. Dumnezeu nu întârzie niciodată în îndeplinirea promisiunilor Lui, dar El îți cere răbdare.
       Trăiește în ascultare ca și Rut - un exemplu de iubire loială față de familie.
       Roagă-te ca Ana, cu credință și pasiune. Dă-i prioritate rugăciunii în viața ta, căci doar prin rugăciune poți ține inamicul la distanță și poți ieși biruitoare.
       Fii credincioasă ca Rahav. Crede în promisiunile lui Dumnezeu și că El te poate schimba. Doar El poate da sens vieții tale.
   
       Fii o binecuvântare pentru cei din jurul tău. Dedică-ți viața lui Hristos, iar El ți-o va umple cu har și pasiune. 
Domnul meu să te ajute să trăiești frumos pentru El, să fii o tânără dedicată, ce pune valoare pe lucrurile de sus. Trăiește fiecare clipă pentru cer!

Imagine: Pinterest
                                                    « Iuliana Rusu»

Tăcerea, o cheie a înțelepciunii

     Vin momente în viață când trebuie să taci. Chiar dacă uneori ai dreptate sau simți nevoia să te implici. Dacă nu vei putea să faci asta acum, vei învăța mai târziu, dar te va costa.
Nu, nu îți spun să taci atunci când greșești. Așa nu dai dovadă de înțelepciune. Atunci când greșești, trebuie să îți mărturisești vina. Să îți ceri iertare și să te schimbi.
     Tăcerea nu își are locul în mărturisirea despre Hristos. O, nu! Un creștin trebuie să spună și altora despre mărețul har, despre bucuria adevărată, despre mântuire.

        Împărtășește din iubirea Lui cu cei din jurul tău. Spune despre El întregii lumi, iar El va spune despre tine Tatălui.

       Alege să taci în fața dușmanilor, dar să vorbești prietenilor. Nu asta a făcut oare și Hristos cât a trăit pe-acest pământ? El a ales să tacă în fața dușmanilor, pentru că ei nu voiau să audă, să asculte, să învețe. Se merită să te consumi pe lucruri fără valoare?
       
       Dragă suflete, consumă-ți energia cu persoanele care te iubesc, nu cu cele care nu te plac! 
       Atunci când îți este lovit obrazul drept, tu întoarce-l și pe celălalt. Pentru că adevărata biruință nu vine atunci când întorci răul primit, ci atunci când devii un fiu al Jertfei. Un adevărat creștin va căuta întotdeauna să fie mare în ochii lui Dumnezeu, nu în ochii lumii.
       
        Dumnezeu nu vrea ca tu să fii un leu al junglei. El vrea să te smereşti și să fii asemenea unui mieluşel, pentru că și Domnul Isus a trăit în blândețe, în smerenie și a știut când să tacă. El a fost batjocorit, lovit, scuipat, răstignit...A purtat o coroană de spini și a fost acuzat de lucruri neadevărate. Și-a luat Isus apărarea? Nu. El a tăcut pentru tine. Din iubirea pentru tine a tăcut și a îndurat chinul cumplit.
 
        ''Când a fost chinuit și asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie și ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.'' -Isaia 53:7

       Astăzi, nu mai suportăm nici măcar adevărul. Parcă toți vor să își facă dreptate, se ceartă, se contrazic...Toţi vor să fie undeva sus și cred că prin cuvinte aruncate fără rost devin cineva. Mai știi, drag suflet, ce e tăcerea? Mai știi când să taci?
       Tăcerea e ca o cheie. Trebuie doar să știi când să deschizi lacătul. Alege să o folosești cu înțelepciune. Dar ai grijă, să nu o pierzi!  

Imagine: pinterest
                                                      «Iuliana Rusu»

Nu renunța!

          ''Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.''- Isaia 41:10

  
      Mergi prin credință...Nu te uita la ce-i în jur. Nu te uita la lume. Aruncă-ți toate îngrijorările asupra Lui. Continuă-ți drumul prin credință și nu te uita la cei care au fost biruiţi. La cei care s-au lăsat învinși, la cei care au renunțat de la prima lovitură... Tu privește sus, căci pe drum cu tine e Isus.
     Atunci când oboseşti, roagă-te ca El să îți dea putere. Când simți că nu mai poți, nu uita că El îți întinde mâna. Nu ezita să o prinzi. Cu El totul e mai ușor.   

      De ce renunță unii oameni și se opresc din alergarea spre Hristos? Pentru că ei cred mai mult în necazul lor decât în Dumnezeu. 
Tu nu renunța. Știu că nu îți este întotdeauna bine. Durerea e mare, dar nu uita că tu ai un Dumnezeu și mai mare. El e Suveran. Nu te uita la necaz, la drumul lung, la spinii de pe margine. Privește doar spre țintă. Privește doar la Hristos. 
       
        Atunci când simți că nu mai poți, că vrei să te oprești, adu-ți aminte pentru ce lupți. Nu ai vrea ca la finalul drumului să îți primești răsplata? Da, în viața aceasta vei avea parte și de suferință, dar la final vei trăi cu El o veșnicie, vei primi cununa de aur. Vei fi răsplătit/-ă pentru tot ce ai îndurat. El îți va șterge lacrima de pe obraz. Păzește-ți credința și nu renunța. Ești iubit, ești prețios. Nu ești singur. Nu lupți singur. 

       Cum ai putea să renunți când știi că ești însoțit... El ți-a promis că va fi cu tine la fiecare pas. Îți cunoaște suspinul inimii, știe cu ce te lupți și când plângi tu, plânge și El cu tine. 
           Nu te lăsa descurajat. Nu te uita la cei de lângă tine. Unii s-ar putea să mai cadă. Unii s-ar putea să renunțe. Tu înaintează și privește doar la țintă. Arma cea mai de preț să îți fie rugăciunea. Îmbracă-te cu platoşa dreptății, centura adevărului și încălțămintea Evangheliei păcii. Ia cu tine scutul credinței, coiful mântuirii, precum și sabia Duhului- cuvântul lui Dumnezeu. Nu privi la cei ce lasă arma jos. 

      Continuă-ți drumul cu ascultare de Dumnezeu, cu credință și cu privirea doar în sus. Vei ieși biruitor. Iar într-o zi Îl vei întâlni pe Creatorul tău și vei uita tot ce a fost pe acest pământ. Va veni o zi în care îți vei da seama că suferința nu ți-a făcut rău. Ea doar te-a apropiat și mai mult de Dumnezeu. Necazul din viața ta te-a adus la El. 
       Domnul meu să îți dea putere. El să te ajute să te lupți lupta cea bună a credinței. Și nu uita că în această luptă se cunoaște deja Biruitorul. Ești gata să renunți sau vrei să biruieşti? Vrei să fii un biruit sau un biruitor? 

                                                         « Iuliana Rusu »

Te-aleg, Isus!

     ''Te iubesc cu o iubire veșnică.''- Ieremia 31:3
       
      Te-aleg pe Tine. Îți dăruiesc, Doamne, inima mea. E singurul dar ce-ți pot oferi. Îmi las viața în mâinile Tale, căci doar acolo e bine. Doar Tu o poți prețui. Ești singurul care mă înțelege, care mă protejează. Singurul care îmi oferă iubire necondiționată. Singurul care se gândește clipă de clipă la mine. Care mă privește cu iubire și care îmi întinde mâna. Singurul care mă ridică. Ești singurul meu Mântuitor, care îmi oferă iertarea. Unicul meu Salvator. Cine-i ca Tine, Doamne?

        Am mers pe un drum anevoios... Am rătăcit. Am căzut. Am plâns. Am suferit. Nu mai aveam speranță. Nu îmi cunoșteam rostul în lumea aceasta. Nu Te cunoșteam, dar Tu m-ai găsit. Tu, Doamne, doar Tu m-ai ridicat. Mi-ai luat povara grea și ai dus-o Tu în locul meu. Mi-ai luat păcatul greu asupra Ta. Ai coborât pe acest pământ plin de patimă și murdărie, Tu, Fiu de Dumnezeu. Ai fost batjocorit, lovit, scuipat, acuzat, răstignit pentru mine. Ai îndurat totul în locul meu. Nu cuiele Te-au ținut pe cruce, ci dragostea pentru mine. O viață întreagă nu îmi ajunge ca să îți mulțumesc, Isus! Îți dăruiesc inima mea. E singurul dar ce Ți-l pot aduce. Doar Tu o poți prețui cum nimeni pe-acest pământ nu a făcut-o.
Te-aleg, căci Tu m-ai ales întâi. Te iubesc, căci Tu m-ai iubit întâi!

      Îți cer iertare. Îți cer iertare, pentru că de multe ori Te-am întristat.  De multe ori nu am ascultat de Tine. Îți cer iertare, Domnul meu, pentru că ți-am oferit doar firimituri. Vin astăzi la altar și îți dăruiesc tot ce mi-a mai rămas... o inimă zdrobită. Te rog ca Tu să o vindeci. Îți aduc închinarea și mulțumirea mea, căci doar Tu o meriţi.

       Ce minunat e să mă știu fiica Ta.
Trăiesc pentru Tine. Și atunci când nu voi mai putea lupta, voi privi spre Tine și voi continua cu nădejdea că într-o zi mă vei lua cu Tine în slavă.
Și dacă nu va mai rămâne nimic din mine, voi ști că m-am copleșit în iubirea Ta.
Îmi las ființa mea întreagă sub stăpânirea Ta. Te-aleg ca Domn în viața mea. Primește-mă la Tine! 

Imagine: Pinterest      
                                                  « Iuliana Rusu »

În căutarea fericirii

      ''Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cât eşti tânăr...''-Eclesiast 11:9

       Văd multe fețe triste în jurul meu. Zi de zi, observ tineri, adolescenți plictisiți, lipsiți de viață, triști, deprimați, melancolici, nostalgici. Au o privire pierdută, stau supărați în banca lor și parcă nu vor pe nimeni în preajmă. Mă întreb adeseori dacă ei chiar suferă sau nici ei nu știu de fapt de ce sunt așa...

        Tu știi ce e fericirea? Te consideri o persoană fericită? Dacă aș întreba câteva persoane ce este fericirea, cu siguranță, aș primi răspunsuri diferite. De ce? Pentru că fericirea este văzută diferit.
Unii caută fericirea în bani, lucruri scumpe și cred că dacă au tot ce își doresc vor fi fericiți. Dacă fericirea stă în bogăție, atunci de ce persoanele bogate sunt mereu triste? E adevărat, poate nu se vede din afară lucrul acesta. Dar crede-mă, nu au găsit fericirea, pentru că nu au căutat acolo unde trebuie. Sunt doar suflete goale, rătăcite, ce au căutat fericirea, cred că au găsit-o, dar se înșeală.
Nu știu dacă și tu faci parte din categoria celor posomorîti, dar dacă spui că ai căutat fericirea și nu ești fericit, atunci sigur nu ai căutat la sursa potrivită.

      FERICIREA se află la Dumnezeu. El ne-a creat, ne iubește și vrea ca noi să fim fericiți. Fericirea adevărată o ai atunci când L-ai cunoscut pe El. Restul... sunt doar bucurii de o clipă. Sunt trecătoare, dragul meu. Dar dacă îl ai pe Hristos în inima ta, vei avea o fericire veșnică, pentru că El este GENERATORUL FERICIRII. Hai să învățăm ce este fericirea de la Cel ce o are. Dumnezeu te-a creat ca să fii fericit cu El și doar prin El. 
        Avem atâtea motive ca să zâmbim, să fim fericiți și totuși, nu o facem. Trăim vremuri de har, de pace și cu toate acestea, suntem depresivi și triști. Atâția adolescenți în depresie, fără chef de viață, care parcă nu își mai găsesc rostul, unii ajung chiar să își pună capăt zilelor. De ce? De ce s-a ajuns aici? Unde este acea bucurie pe care trebuie să o avem noi, tinerii? 

        Te-ai gândit că fericirea poate dispărea atunci când ai prea mult timp liber? Da, știu, știu. Te gândești că exagerez eu, că ești o persoană foarte ocupată și că nu ai timp de plictiseală. Ne plângem mereu și mereu că nu avem timp de nimic, dar cu toate acestea, ne facem întotdeauna timp ca să păcătuim. Lăsăm păcatul să intre în viața noastră, îi dăm timpul nostru liber și apoi ne plângem... 

        Încetezi să mai fii fericit atunci când rupi relația ta cu Dumnezeu și spui ''Da'' păcatului. Încetezi să mai fii fericit atunci când îi lași pe cei din jurul tău să îți ia fericirea. Când îl lași pe Satan să te facă să ai o părere foarte rea despre tine însuți, să te facă să te simți singur, să crezi că nu ești iubit, apreciat și că tu nu ai un rost... Dacă tu nu renunți la păcat, atunci nu vei fi niciodată fericit cu adevărat. 

Zâmbește, dragul meu. Fii fericit, pentru că ai viață. Pentru că ai persoane dragi în jurul tău. Pentru că ești iubit. Atâtea motive ca să zâmbim, să fim fericiți...dar parcă nu vrem să le vedem...

        Nu știu ce ai în suflet în această clipă, dar te încurajez să vii la El cu tot ce te apasă și să Îl rogi pe El să îți dăruiască fericirea. Doar prin El vei deveni un tânăr pozitiv, plin de viață și fericit.

Dacă vrei să ai fericire, să fii fericit, atunci vino la Isus. Dăruiește-i inima ta. Doar la El vei găsi fericirea, pentru că doar El o are. Da, El te cunoaște dinainte să te fi nascut, te strigă pe nume și te așteaptă. Așteaptă ca tu să vii la El și să îi ceri fericire. Trăiește-ți viața cu și pentru Hristos.  EL nu îți promite că vei avea parte doar de bucurii, vor veni și încercări, dar îți va da puterea ca tu să ieși cu bucurie din ele.

       Nu mai fi trist. Zâmbește, suflet drag, pentru că ai de ce. Încetează să mai cauți motive de tristețe din nimicuri. Uneori, nici măcar nu ai probleme, ți le creezi pe moment. Caută fericirea acolo unde trebuie. Nu confunda plăcerea de o clipă cu fericirea adevărată pe care o găsești doar la Hristos. 
Voi lăsa mai jos câteva gânduri din partea unor adolescenți, care au găsit, cu siguranță, adresa fericirii.

       ''Mă consider un adolescent fericit?
Cel mai fericit! Am trecut prin multe încercări, păcate, lucruri rele, dar de fiecare dată am auzit glasul Domnului în inima mea și asta mă face fericit!'' 

''Sunt  o adolescentă fericită pentru că deși trec prin încercări și greutăți, știu că El este alături de mine la orice pas, mă călăuzește și mă iubește cu o dragoste nespus de mare.''  

''Fericirea e de la Domnul! Tot ce El ne dă, indiferent de încercare sau bucurie.. trebuie să fim fericiți fiindcă El ne iubeste.. fapt dovedit de Jertfa de pe cruce!'' 

  ''Mă consider o persoană fericită?....DA!!! dincolo de cuvinte.... pentru că pot oferi ceva oamenilor din jur.....și anume iubirea pe care am primit-o de la EL!''

''Fericirea? Fericirea nu constă în ce ai sau ce nu ai..fericirea e atunci când chiar dacă n-ai nimic, te poți bucura știind că toate lucrurile lucrează înspre binele celor ce-L iubesc pe Domnul.''  

                                                   «Iuliana Rusu»

      

Lasă-te modelat!

      ''Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou și statornic!'' - Psalmul 51:10
      
       Iată că a mai trecut un an... Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că ne-a mai dăruit un an de îndurare! Încă o șansă pentru mine, pentru tine, pentru fiecare. Un an în care Dumnezeu îți așteaptă roadele.
   
       Nu știu ce îți dorești tu în acest an, dar pe mine, dacă m-ai întreba, aș spune că îmi doresc ca Dumnezeu să-mi crească iubirea. Să schimbe tot ce este rău la mine și să mă ajute să-I slujesc dintr-o inimă curată. Să fiu pe placul Lui.
      Cu siguranță și tu cauți să schimbi ceva la tine. E firesc... Unii caută să fie pe placul celorlalți. Cauți perfectiune in lucrurile pământești? Oprește-te degrab', dragul meu, pentru că nu o vei găsi. Nimeni nu e perfect. Perfecțiunea se află doar la Dumnezeu. DOAR EL, MAREŢUL ÎMPĂRAT ESTE PERFECT! 
 
      Cu toții greșim și avem o mulțime de imperfecțiuni, pentru că suntem oameni. Eu, de exemplu, sunt mereu zăpăcită, timidă și de multe ori nu reușesc să ajung la timp la școală sau la întâlnirile de tineret. Dar știu că Domnul lucrează în fiecare zi în mine. Îl rog mereu să mă ajute să mă schimb și mă las cu încredere în mâna Lui. Îl rog pe Dumnezeu întotdeauna să mă facă o fiică plăcută Lui.

      Nu căuta să fii plăcut/-ă oamenilor, caută să fii plăcut lui Dumnezeu. De ce? Pentru că, într-un final, oamenii se vor plictisi de tine, te vor critica și să fim serioși, nu poți niciodată să-i mulțumești pe toți. Dar vreau să îți spun că în ochii lui Dumnezeu ai valoare, suflet drag! Ai un preț foarte mare. El te iubește și de aceea ai fost răscumpărat cu sânge.
   
      Nu știu ce îți dorești în această clipă, dar te îndemn să cauți mereu să fii plăcut/-ă înaintea lui Dumnezeu. Fii un mărgăritar. Fii pur/-ă. Alege să fii o lumină în lumea aceasta, dominată de patimile păcatului, de murdărie și întuneric. Crede-mă că alegerea ta nu va fi în zadar.
Nu căuta să placi lumii, dacă vrei să trăiești în veșnicie cu Dumnezeu. Lasă-te modelat de Dumnezeu. Roagă-te și lasă-te prelucrat. Și îți spun cu toată încrederea că Dumnezeu va face ceva frumos din tine. Ceva divin.

      Vrei o schimbare în viața ta? Atunci renunță la păcat! Nu alerga după lucruri trecătoare, fără valoare, căci toate-s goană după vânt. Important este să Îl lași pe El să te schimbe. Alege ce este bine! Alege-L pe El!                                   

                                            « Iuliana Rusu »