Un ostaș al lui Hristos

Astăzi scriu pentru acei băieți care caută zi și noapte neprihănirea. Pentru cei care își fac timp să mai citească câte ceva, pentru cei care caută plăcere în lucrurile cerești. Pentru cei care au genunchii bătătoriţi de stat neîncetat în rugăciune, în prezența Dumnezeului cel viu. Da. Mai există și astfel de băieți. Dar ei nu se găsesc oriunde, ci doar aproape de Hristos.
 Vreau să vă spun că sunteți speciali. Voi sunteți mărgăritarele pământului. Sunteți lumină într-o lume cufundată în întunericul deşertăciunilor. Voi sunteți ostașii lui Hristos. 

Poate unii vor spune că cine sunt eu să dau sfaturi băieților. Ei bine, am ales să scriu acest articol, pentru că Domnul m-a îndemnat. Pentru că și băieții suferă, și ei trec prin încercări și da, și băieții plâng câteodată.
Și nimic nu e mai plăcut decât o vorbă mângâietoare la vremea potrivită.

Îmi doresc ca fiecare cuvânt rostit de tine, să fie o alinare pentru cel căzut.
Îmi doresc să fii un băiat al rugăciunii. Un băiat care luptă pe genunchi. Un băiat în care să se reflecte iubirea lui Hristos.

Îmi doresc să fii un băiat hotărât.
Nu lăsa teama și îngrijorările să îți zdrobească inima, să îți ia pacea. Lasă-te inundat de dragostea lui Dumnezeu.
Îmi doresc să fii luptător și devotat ca David.

Atunci când cei din jur umblă în necurăţie, tu alege să fii pur. Când unii caută aprecieri în lume, tu străduiește-te să cucerești inima lui Dumnezeu. Caută doar iubirea și iertarea Lui. Doar așa vei învăța să trăiești frumos.

 Știu că și tu duci lupte grele. Și știu că și inima ta suspină în tăcere. Nu uita, cu Isus ești biruitor. Iar atunci când simți că nu mai poți, când vezi că ești lovit din toate părțile, când ți-a slăbit și ultima putere, tu uită-te doar la Cel ce e infinit. El știe de ce a îngăduit suferința în viața ta. Iar orice lucru venit de la Domnul lucrează spre binele tău, spre zidirea ta.

Ești un ostaș al Regelui Suprem, iar puterea îți vine de sus. Înaintează prin credință. 
Privirea spre cer și inima tot acolo! Domnul meu să îți ajute!

Imagine: Unsplash
« Iuliana Rusu »

Dumnezeu nu are copii fricoşi

      Frica... o problemă a multor creștini.
Se manifestă diferit la fiecare dintre noi, dar ea există. Din nefericire, ea își face prezența în viețile noastre, chiar și în cele mai mici lucruri: frica la locul de muncă, școală, viitor, prezent, frica de a încerca activități noi, frica de suferință, frica de eșec. Oh, și lista poate continua la infinit.
Și în urma acestor frici, nu ți-ai pus niciodată întrebarea ''De ce''?
De unde vine oare această frică?

Adevărul este acesta: Frica este una dintre strategiile principale prin care Satan încearcă să-i paralizeze pe credincioși. Deci, dacă te simți invadat/-ă de un sentiment de frică, fii sigur/-ă că nu vine de la Dumnezeu. Scriptura ne spune: ''Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste și de înțelepciune.'' ( 2 Timotei 1:7 )

Frica lucrează în interiorul omului. Chiar dacă ești o persoană optimistă și vrei să demonstrezi mereu că ești puternic/-ă, frica poate să îți invadeze mintea, inima, gândurile și da, trece și prin stomac. O lăsăm să ne controleze viața, deciziile, iar apoi rămânem dezamăgiți și cu un gust amar.

Și eu m-am confruntat adesea cu frica. Uneori, chiar nu puteam să o controlez. Chiar dacă eram calmă, liniștită, în interiorul meu se dădea o adevărată luptă. Eram cuprinsă de teamă în fiecare zi. Nu știu cum sunteți voi, dar eu când am teamă pur și simplu mă blochez. Nu mai pot să rostesc un cuvânt. M-am lăsat adesea manipulată de părerile și criticile celorlalți. Da. Și eu am tremurat, și eu am plâns și eu am suferit.

Și m-am gândit că nu e bine ce fac. Mi-am spus: Domnul mi-a spus să nu mă tem. Oare nu e aceasta o neascultare din partea mea? Eu sunt fiica Regelui Suprem, iar El mi-a promis că e cu mine la fiecare pas. De cine să îmi fie teamă?
Da, și eu am teamă. Și eu mă sperii adesea. Dar am învățat să nu îl mai las pe Satan să profite de temerile mele. Am învățat să îmi controlez frica prin rugăciune. Cea mai puternică armă pe care o poate deține oricine, dar ea stă mereu acolo, pe la sfârșitul listei noastre.

Dumnezeu nu are copii fricoşi. Și da, atunci când ne lăsăm controlați de frică, Îl întristăm. Îi dovedim necredinţă.
Dumnezeul nostru nu Se teme. Și pentru că Lui nu-I este frică, nici noi n-avem de ce să ne temem. Când suntem însoțiți de prezența Lui, când El merge înaintea noastră, atunci nici o piedică nu ar trebui să ne destabilizeze sau să ne oprească.

În dragoste nu este frică (1 Ioan 4:8), pentru că dragostea vine de la Dumnezeu, iar Dumnezeu nu are frică.
De 366 de ori, Domnul ne promite în cuvântul Lui că va fi cu noi. De 366 de ori El spune: ''Nu te teme!'' Aceeași promisiune pentru fiecare zi.

Frica poate fi controlată. Totul depinde de noi, dacă avem voință sau nu. Stai în părtăşie cu Tatăl. Roagă-te Lui. Rugăciunea fierbinte ne amintește cine suntem noi cu adevărat și care este puterea noastră în Hristos. El e singurul care îți poate da putere. Dispui de arme puternice, dragul meu. Folosește-le! ( Efeseni 6: 13-18)

Ești un ostaș al Marelui Împărat. Și ai cele mai puternice arme. Stai fără teamă!

''Dar, când mi-e teamă, mă voi încrede în Tine. În Dumnezeu, al cărui Cuvânt îl laud, în Dumnezeu mă încred și nu mă tem!''- Psalmul 56: 3-4

Imagine: Pinterest 
« Iuliana Rusu»
                         

Revarsă, Doamne...

''Revarsă, Doamne, harul Tău
Să pot iubi la fel ca Tine
Când tot se-ndreaptă din rău în mai rău,
Să am în inimă jertfire.

Revarsă, Doamne, alinarea
Când inima mi-e rănită tare,
Să pot să-nvăț ce e iertarea
Să pot să dau și eu iertare.

Revarsă, Doamne, bucurie
Cu zâmbetul să biruiesc furtuna
Să nu am teamă în privire,
Mărturie a-Ţi fi-ntotdeauna.''

Imagine: Pinterest

                                                   « Iuliana Rusu »

Mărturie

''Încredințează-ți soarta în mâna Domnului, Încrede-te în El, și El va lucra.''- Psalmul 37:5

  Am scris multe articole cu ajutorul Domnului, dar parcă acesta mi se pare cel mai greu. Poate pentru că nu am vorbit cu multe persoane despre asta. Mă rog ca Dumnezeu să îți dea răbdare și să sper să nu te plictisesc. Aceasta e povestea mea:

Eu sunt Iuliana. Am 16 ani și provin dintr-o familie care încă nu s-a întâlnit cu Domnul.  
Am aproape un an de când L-am cunoscut pe Dumnezeu și de atunci mă bucur de fiecare clipă din viața mea, pentru că acum știu pentru ce trăiesc. 
        Viața mea nu a fost una ușoară.... De mic copil am reușit să simt gustul suferinței, a necazului. 
Totul a început atunci când tatăl meu a devenit robul alcoolului. De la un pahar s-a ajuns la două, trei și tot așa. Aveam doar 5-6 ani când am devenit martora bătăilor din familia mea. Eram o fetiță foarte neajutorată și inocentă, dar destul de capabilă să îmi pot da seama de ceea ce se întâmpla în jurul meu. Priveam zilnic cum tata o lovea pe mama și nu puteam să fac nimic. 
Parcă și acum, când închid ochii, îmi vin în minte toate acele imagini de groază. Acele momente de chin când, adeseori, dormeam afară pentru că era mai liniște. Era pace. 
Nu îl cunoșteam pe Dumnezeu, dar trăiam cu speranța că mâine va fi mai bine, că mâine voi dormi acasă și voi primi iubire. 
Satan era la lucru. A lucrat în tata prin intermediul alcoolului, astfel încât nu o dată a încercat să ne ia viața. 
       După câțiva ani de chin, mama m-a luat pe mine și pe surorile mele și acum locuim la tatăl ei - bunicul nostru. Se pare că primisem un cămin stabil și puteam să dorm liniștită, fără teama că în miez de noapte aș putea să dorm iar afară sau că o pot auzi pe mama cum suferă de durerea cruntelor lovituri. 

Am terminat aici școala generală, iar cum bunicul meu e creștin ne lua și pe noi la biserică. Am învățat despre Dumnezeu de la o vârstă destul de fragedă, dar nu eram chiar așa de pasionată să fiu prezentă mereu la adunare. Mergeam rar sau uneori deloc.
Timpul a trecut și am ajuns la liceu. M-am maturizat și am început încetul cu încetul să îmi dau seama de multe lucruri. 
    
M-am integrat printre tinerii de la biserică, fiind primită cu dragoste. Am început să fiu prezentă la fiecare întâlnire de-a lor și eram atrasă din ce în ce mai mult. Dar parcă ceva îmi lipsea. Priveam spre ei și apoi spre mine și vedeam o diferență. Ei aveau ceva ce eu nu aveam. Ei cântau cu atâta pasiune încât îmi doream ca într-o zi să pot cânta și eu așa. Ei aveau pace în suflet. Ei Îl aveau pe Dumnezeu. 

Am fost în diverse tabere creștine și am învățat să mă rog și să citesc Biblia. Îmi plăcea să fiu în prezența creștinilor pentru că ei erau plini de dragoste, darnici și plini de pasiune pentru Hristos. Ceea ce în alte biserici de alt cult nu vedeam așa ceva. Poate că și acest lucru m-a atras mai mult să vin la biserică.
După ce am reușit să termin de citit Noul Testament al Scripturii (eram prin clasa a 9 a) am venit la biserică și Domnul mi-a vorbit printr-o predică. Atunci m-am văzut pe mine, o păcătoasă, plină de lucruri urâte și cu mâinile murdare înaintea unui Împărat sfânt, care și-a dat Fiul să moară pentru mine.

Iubirea de tată? Ei bine, cu durere în suflet, vă mărturisesc că nu am simțit-o niciodată până atunci. Și în ziua când L-am ales pe Isus ca Domn în viața mea m-am simțit eliberată. Am găsit pacea pe care o căutam de atâta timp. Am găsit soluția problemelor mele. Dumnezeu mi-a schimbat viața, mi-a luat păcatul cumplit ce apăsa ca o povară asupra mea și l-a aruncat în marea uitării. De atunci, Dumnezeu lucrează atât de minunat în mine și mă bucur de prezența Lui. Dumnezeu? Dumnezeu mi-a adus salvarea! El mi-a vindecat rănile cumplite, care parcă și azi mai dor. 

Dacă până atunci simțeam doar ură pentru tatăl meu, acum simt doar iubire. Fără El, nu aș fi reușit să îl iert . Dar atunci când m-am întâlnit cu Isus la cruce am primit iertare și El mi-a dat putere să o răspândesc celor din jurul meu.
Dumnezeu mi-e adevăratul Tată care m-a iubit dinainte să mă fi născut. El m-a luat în familia Lui și revarsă zilnic binecuvântări asupra mea. 
         La cruce...acolo mi-a fost dovedită adevărata iubire. Acolo mi-am întâlnit Tatăl adevărat. Un Tată măreț, glorios... ce m-a răscumpărat cu sânge. M-a luat din mâinile lui Satan și mă poartă pe brațul Său. 
      Nu spun că acum totul e bine și că trăiesc ca în paradis, dar acum am pe Cineva care atunci când plâng îmi șterge lacrimile. Când inima suspină, El mi-o mângâie. Acum nu mai sunt singură pe drum, acum am un Tată. 

Suflete drag, dacă încă nu L-ai chemat pe Dumnezeu în viața ta și dacă încă nu L-ai acceptat pe Fiul Său ca Mântuitorul tău personal, atunci nu mai zăbovi! Fugi departe de lumea aceasta, căci ea nu are ce să îți ofere, decât plăceri de o clipă, trecătoare. Vino la El. Căci doar acolo e bine. 
   
Poate nu mulți mă înțeleg, dar vreau să îți spun un singur lucru: Lumea aceasta e plină de păcat, deșertăciune... Dacă trăiești ca ea, vei ajunge în focul iadului. Eu vin din ea și știu cum e. Și dacă am venit la Domnul înseamnă că acolo, în lume, nu e bine, dragul meu.  Împacă-te cu Dumnezeu. Alege viața! 
Poate vei fi criticat de cei din jurul tău, dar veșnicia nu o vei trăi cu ei, dragul meu. Dacă Îl ai pe El, vei vedea că nu ai nevoie de nimic altceva. El îți este de ajuns! 


Poate că tu nu ai avut aceleași suferințe ca ale mele, poate tu ai o familie minunată, dar ce rost au toate acestea dacă nu Îl ai pe Hristos? Poate prezentul tău e grozav așa cum e, dar viitorul? În mâinile cui Îl lași? 
Primește-L pe El cât încă mai e timp! 

Imagine: Pinterest
                                                    « Iuliana Rusu »