"Unde duc pașii tăi?" "Încotro?"
Primesc multe întrebări de genul în ultima vreme.
De multe ori nu am un răspuns nici pentru mine. Și cred că fiecare a fost, la un moment dat, dezorientat și confuz pe propriul său drum.
Vreau ca pașii mei să fie curați. Să lase urme frumoase în spate. Vreau să aduc zâmbete unei inimi întristate, lumină unui suflet blocat în întuneric.
Nu vreau să mă țin după mulțime. Nu vreau să mă ridic la standardele lumii.
Vreau să fiu plăcută inimii lui Dumnezeu.
Vreau să fiu o soră minunată, o prietenă de încredere, o fiică ascultătoare, o binecuvântare pentru oricine.
Nu știu întotdeauna unde îmi duc pașii, dar vreau ca ei să calce pe urmele lui Hristos. Să fie frumoși în ochii Lui.
Îmi doresc să se îndrepte spre cer.
Și poate că drumul pe care voi merge nu va fi cel mai plăcut pașilor mei. Poate va fi unul plin de obstacole, de gropi adânci, de munți înalți. Poate va fi încețoșat și nu voi reuși să privesc în față.
De aceea, vreau ca pașii mei să fie călăuziți de El. Așa voi ști că merg pe drumul bun.
Și chiar dacă sunt ades dezorientată, aleg să rămân lângă Dumnezeu. El îmi amintește că direcția mea trebuie să fie cerul.
Aleg să mă încred în El, Cel care face totul din nimic. Cel care îmi trasează propriul drum. Nu cel mai ușor. Dar unul sigur. Și îmi promite că va merge El Însuși cu mine.
Când nu știi unde duc pașii tăi, alege să rămâi lângă Dumnezeu. El deschide drumuri frumoase celor care își pun încrederea deplină în El.
Iuliana Rusu
