Iertarea nu-i o alegere ușoară.
Ca să ierți, trebuie să renunți la tine, la orgolii, la mândrie.
Drumul iertării lui Hristos a fost lung și dureros, un drum de cruce.
Nu aștepta ca tu să poți ierta ușor de fiecare dată.
Cred că esența iertării e Hristos răstignit. În dragoste desăvârșită.
Cred că dragostea iartă totul. Și pentru a putea ierta, ea suferă totul, acoperă totul.
Cred că nu există alt drum al iertării decât cel de la cruce spre inima ta.
Și nu-i ușor. Pentru iertare trebuie să te frângi.
Noi, oamenii... uităm esența iertării. Rezumăm totul la durerea noastră, complicăm lucrurile simple. Amplificăm greșelile celuilalt. Iertăm pe cine dorim noi. Dar nu orice greșeală.
Sau iertăm, dar nu mai avem aceeași bunătate și dragoste față de persoana în cauză.
Noi mai uităm adevărul.
Și adevărul e că Hristos, dându-și viața pe o cruce de lemn, ne-a iertat pe toți în egală măsură. Căci toți am păcătuit, toți L-am răstignit și fiecare dintre noi I-a frânt inima.
Dacă nu facem și noi cum a făcut Hristos, oare putem spune cu adevărat că Îl urmăm?
Oare ne putem numi creștini, dacă ''dragostea'' din noi nu iartă totul?
Poate inima ți-a fost rănită de multe ori. Poate simți că ai obosit iertând. Sau poate crezi că acea lovitură nu se poate ierta sub nicio formă.
Vestea bună e că tu poți totul în Hristos care te întărește.
Luptând prin puterile tale nu vei reuși să parcurgi drumul iertării, ci vei bate pasul pe loc.
Haideți să nu mai schimbăm definiția iertării. Să nu mai punem condiții. Să nu căutăm merite.
Să nu mai privim la gravitatea lucrurilor. Să iertăm totul în dragoste așa cum Hristos ne-a învățat.
Când spunem ''te-am iertat, dar nu pot uita'', nu facem decât să ne înșelăm profund.
La cruce nu s-au pus condiții.
Am fost iertați pe deplin.
Iar dragostea Sa a rămas aceeași.
Doresc să ai o inimă care se frânge iertând. Lasă-i pe cei din jurul tău să vadă în tine un colț din frumusețea cerului.
''O inimă care iartă este o inimă iertată.''
-Ann Voskamp
{Iuliana Rusu}
