Inimă, ești jertfitoare?

Azi nu a fost o zi cu soare.
Mă strâng într-un colț al camerei și parcă aș vrea să stau veșnic acolo.
Apoi vin gânduri.

Cum poți să ai o inimă care iubește în atâtea dezamăgiri? Cum poți să te jertfeşti dacă nu ai iubire?


Privesc la inima mea.
Acolo, în adâncul ei văd răni, dezamăgiri.
Am iertat de fiecare dată, dar uite că dezamăgirea rămâne. Și cu fiecare dezamăgire se ridică câte un zid care îmi întunecă inima.
Iubirea rămâne acolo, dar e prizonieră.

Oameni. De acolo vine dezamăgirea.
Oameni care vin și pleacă. Oameni care vin și rămân.
Oameni care te rănesc și oameni care sunt acolo să te ridice.
Simplu. E în firea umană să greșim, să dezamăgim, să rănim. Dar mai important. Acolo unde omul te lovește, Dumnezeu vine și vindecă.


Știu că prin jertfire inima devine mai puternică, devine biruitoare.
Dar jertfa e însoțită de valori precum iertarea, iubirea, curajul, perseverența. 

Am învățat că într-o inimă a jertfei, nu este niciodată loc pentru dezamăgire. Ea își va face mereu drum spre tine, dar prin Hristos îi poți arăta calea înapoi.


Mă uit la iesle, la Pruncul Isus.
Născut pentru a mântui, prin jertfă.
Focalizez. Văd jertfa supremă.
Isus, venit în lume pentru inimi rătăcite, zdrobite, înghețate, pentru suflete cuprinse de frică. El prin jertfă ne-a adus împăcare cu cerul. El a venit și a rămas.
Mă uit la iesle și înțeleg că nu există jertfă fără iubire.
O, dar ce iubire. E iubirea care poate să dărâme zidul întunecat al inimii. E iubirea care te eliberează.


Mă rog pentru acest Crăciun. Și vreau să fie exact ca primul, simplu.
Nu vreau luminiţe sau cadouri. Vreau o inimă a jertfei, una a dăruirii.  Vreau o inimă biruitoare.

Iuliana Rusu