Oameni și oameni

 

Există oameni slabi, dar care se cred puternici.
Există oameni puternici care în loc să lupte, își plâng de milă.
Există oameni care se lasă limitați de circumstanțe și oameni care se cred invincibili.
Există oameni care cred în Dumnezeu și au încredere că toate lucrurile sunt în controlul Său, și oameni care doar se cred "blestemați de Univers."

Sunt oameni și oameni.
Și uneori viața ne mai pune la pământ. Uneori trecem prin situații devastatoare, încercări care ne aduc la limita puterilor noastre omenești sau poate chiar cu mult peste măsură.

Sunt sigură că mulți am avut câte o prăbușire care ne-a marcat. Până și necredincioșii parcă rostesc involuntar "Doamne, salvează-ne!"

Acesta nu este un articol pe gustul generațiilor tinere.
Chiar așa, cine se mai gândește la Dumnezeu în ziua de astăzi?
Dacă faci asta deja te-ai clasat în categoria oamenilor plictisiți de viață, care nu știu să se distreze.
Și totuși, până și cei care "știu să se bucure de viață", ajung la un moment dat să strige: "Doamne, unde ești?"

Tu ce faci atunci când ți se frânge inima? Când ești copleșit de probleme, de lipsuri și griji? Ce faci în situațiile criză din viața ta? De unde găsești putere să continui să lupți? Sau... mai lupți?

Acesta nu este un articol motivațional cu: "tu poți", "crede în tine", "o să treacă și asta". Nu vreau să te mint cu asta. Tu de fapt nu poți nimic, iar să crezi în tine nu-i suficient. Și ce faci dacă nu "o să treacă și asta?" Cum vei putea să continui?

Astăzi vreau să-ți spun ceva mai bun.

Dumnezeu "prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi." ( Efeseni 3:20 )


Recent, am fost și eu prăbușită la pământ.
Și am căutat putere în mâinile mele.
Iată că nu am găsit suficientă nici măcar pentru o oră de luptă. M-am rugat "să treacă și asta." Nu a trecut. Am fost nevoită să lupt. Dar cum? De unde și câtă putere?

Noi suntem doar oameni.... dar El e Dumnezeu.

Iar Dumnezeu care e chiar în noi, nu la kilometri distanță așa cum cred unii, poate face ceva ce eu nu pot singură.
Poate face mai mult decât îmi imaginez eu. El, totul în mine și în toți, este suficient.

El nu doboară muntele uriaș din fața ta ca prin minune, așa cum ceri de cele mai multe ori. Ci pune atâta putere în tine încât să-l urci. Să ajungi pe cel mai înalt vârf. Și eu cred că asta-i o minune și mai mare.
El nu te scoate din probleme de cele mai multe ori, ci îți dă putere să le confrunți și să le rezolvi. Și asta te schimbă ca om.
Tu unde cauți putere în astfel de situații?
Alcoolul niciodată nu a rezolvat problema. Nici ieșirile cu prietenii sau distracțiile care parcă te fac bine pentru o vreme. La un moment dat revii la starea ta, dar cu dependențe și mai distrus ca niciodată.

Nu-i greu de găsit soluția corectă. El îți trimite oameni să te ajute, putere și har. Vine chiar El Însuși la tine.

E timpul să te ridici de pe podeaua umezită. E timpul să lupți în mod corect. Caută-L pe Cel ce îți dă puterea desăvârșită. Și o să poți trece prin locuri prin care nici măcar nu ai crezut vreodată că o să poți.
E timpul să iei atitudine. Dacă nu o faci tu, nimeni nu o să o facă.

Situațiile grele pot să te distrugă. Dar puse în mâna Lui, ele vor deveni mari binecuvântări.
Tu alegi. Eu zic să te gândești bine.
Doar din văi adânci poți scrie cei mai frumoși psalmi. 

Iuliana Rusu